România la ea acasă: Poveşti cu zâne

Sub titlul Visul din şosete aflăm cum ar putea copiii să-şi evalueze ziua mai bine, să o îmbunătăţească, dar şi să empatizeze cu păriţii întrebându-i şi pe ei ce notă ar da zilei în curs.

Ana-Maria Cononovici, 03.12.2019, 16:36

Sub titlul Visul din şosete aflăm cum ar putea copiii să-şi evalueze ziua
mai bine, să o îmbunătăţească, dar şi să empatizeze cu păriţii întrebându-i şi
pe ei ce notă ar da zilei în curs. Iar titlul Vântul curios ascunde povestea
puiului de vânt care încearcă să desluşească ce scrie un copil concentrat la
biroul său, pentru a descoperi într-un final importanţa bucuriei fiecăruia
dintre noi cu lumea interioară. Poate vă spuneţi că aţi depăşit de mult vârsta
poveştilor. Sau poate că vă gândiţi că nu credeţi în zâne. Chiar şi aşa, ceea
ce vă vom povesti astăzi, vă va convinge că zânele există, dacă vor, că fac fapte
bune şi că spun poveşti. Sunt Zâna Lunia și Zâna Azaleea, ghidele în aventura pe
care o reprezintă şcoala de zâne.

Am vorbit cu Georgeta Poiana,
alias zâna Lunia, iar ea ne-a spus…,desigur, o poveste. Povestea acestei idei: Şcoala de zâne s-a născut din dorinţa de a crea poveşti pentru copii,
dar nişte poveşti sănătoase, cu dragoste de viaţă şi respect faţă de ce este în
jur, pentru că ne-am dorit o alternativă la poveştile clasice, care includ
persoanje negative şi chiar violenţă. Nu am considerat că este necesar să
implantăm copiilor frica de la cele mai mici vârste. Suntem de acord cu
poveştile tradiţionale româneşti şi ştim că lele conţin anumite adevăruri sau
chiar iniţieri, dar considerăm că nu este nevoie să le introducem copiilor de
la vârste fragede. Aşa că ne-am dorit nişte poveşti care să fie bazate pe alte
valori, mai corecte, din punctul nostru de vedere, la aceste vârste şi pe
respect pentru natură, pentru oameni, pentru lucrurile din jur.

Şi aşa, zâna Lunia şi zâna Azaleea s-au asociat într-un proiect, căutând
idei de educare, mai întâi, a propriilor copii, pentru a-i determina, de
exemplu, să nu mai rupă flori, după cum şi-a continuat povestea zâna Lunia: Ne-am gândit ce poveste să spunem noi în spatele ideii acesteia şi atunci
i-am explicat că există o zână care are grijă de acea floare şi este mică şi
are multe culori şi ţine umbrele plăntuţei când e ploaie şi o încălzeşte când
este frig şi că practic acea zână nu ar fi foarte fericită dacă noi îi rupem
floarea. Şi exemplul aceasta a avut efect, cel puţin pentru copiii noştri şi
atunci zâna Azaleea m-a tot împins să ne apucăm să scriem. Şi aşa s-au născut
poveştile şi apoi au venit una după cealaltă, după care zâna Azaleea a tradus
aceste poveşti şi în versuri. Aşa că acum sunt nişte poezii care sunt în
continuarea fiecărei poveşti şi care reiau cumva povestea în versuri.

Iar la început a fost doar un site: şcoaladezâne.ro, dar mămicile au insistat că
ar dori şi varianta printată a poveştilor, aşa că a apărut şi un volum, la
editura Coresi. Şi pentru viitor, zânele îşi propun să scoată şi volum de proză
şi un volum de poezii. Şi asta, pentru că odată cu citirea poveștilor părinţii
devin elevii unei adevarate școli ,acreditate de zâne! Iar zâna Lunia a
adăugat: Da şi poveştile noastre chiar sunt pline de tâlc, astfel încât
părinţi, bunici, oricine găseşte un tâlc acolo. Ca să vă creez o imagine
sugestivă, povestea noastră ar fi ca un vârf de iceberg, care merge pe atât de
adânc pe cât poate cititorul să cuprindă. La orice vârstă poţi să înţelegi ceva
de acolo. Asta ne place şi nouă foarte mult şi am avut chiar şi noi surpriza să
descoperim noi şi noi înţelesuri pe măsură ce reciteam poveştile. Spre exemplu,
în cartea noastră, este povestea Copacul înţelept, pe care am înţeles-o cât e
de adâncă numai după ce am citit-o de peste zece ori.

Pe site se găsesc în jur de 30 de poveşti şi foarte multe poezii, precum şi
gânduri care au dus la crearea poveştilor, ne-a mai spus zâna şi a completat: O cititoare ne-a spus, de exemplu, că datorită unei poveşti,
Călătoria pufului de păpădie, care este în carte, a avut o serie de întrebări
de la copiii ei şi că sesiunea de întrebări şi răspunsuri a durat peste o
jumătate de oră, pe subiecte mai delicate, cum ar fi plecarea oamenilor de
lângă noi. Şi cititoarea însăşi s-a simţit ca mama-păpădie din poveste, că îşi
pregătelte copiii pentru drumul lor în viaţă. Şi ne-a scris ce important a fost
să dea acea lecţie pe care altfel nu ar fi ştiut cum să o exprime. Iar noi am
fost de-a dreptul încântate! Recenziile sunt foarte bune, feedbackul este
foarte bun, mamele sunt încântate şi uimite că ar vrea să audă mai multe
poveşti.

Iar apoi zâna ne-a ademenit cu o serie de poveşti: În volumul de carte,
deja tipărite, sunt Povestea copacului înţelept, Călătoria pufului de
păpădie, Rochiţa fermecată, dar avem şi poveşti care s-au născut de exemplu
din dorinţa unei mămici de a trezi curiozitatea copiilor ei pentru fructe şi
legume şi s-a născut povestea Alchimistul, care este şi pe site. Sau Şiragul
de perle, care are povestea unui băiat care vrea să facă un cadou deosebit
mamei lui neştiind de unde să-l obţină. Şi va găsi nişte paşi pentru a obţine acest cadou. Sunt o serie de poveşti foarte bune şi
ajută la o educaţie prin respect.

Pe site, zânele au şi un îndreptar de utilizare a poveştilor: Poveștile
se nasc legănate de urechile copiilor. Se servesc stropite cu vise şi cu puţin
praf dulce de stele.