Atelier de crestături tradiţionale
Cu unelte simple, meşterii populari obişnuiau în trecut să cresteze bucăţile de lemn de stejar, nuc, tei, salcâm, răchită din care confecţionau mobilier, unelte şi ustensile de uz casnic, acoperindu-le adesea cu o reţea fină de motive decorative.
Ana-Maria Cononovici, 11.03.2018, 11:58
În arhitectura populară, crestăturile în lemn se aplicau pe principalele piese constructiv- decorative ale caselor sau bisericilor. Astfel, stâlpii casei, ramele uşilor şi ferestrelor sunt decorate în gospodăriile săteşti româneşti cu măruntele crestături geometrice. Crestătura în lemn era, de asemenea, asociată cu decorarea mobilierului de diferite categorii, în asociere cu scrijelirea. Reprezentative, în acest sens, sunt lăzile de zestre, mesele, unele categorii de dulapuri şi blidare, scaunele şi băncile. Mobilierul caselor arhaice era foarte simplu, fiind perfect adaptat funcţiilor sale. Principalele motive decorative tradiţionale sunt linia dreaptă, punctele, spirala, dinţii, rozeta, crucea, bradul. Crestătura în lemn este asociată şi cu diferitele îndeletniciri tradiţionale româneşti. Dintre acestea menţionăm ornarea cozilor de coasă, cozilor de linguri sau a greblelor pentru fân, etc.
Acest univers casnic din trecut, cu elemente arhitecturale ornamentale realizate prin tăiere, este reînviat la Braşov prin atelierele de crestături tradiţionale organizate de Asociaţia culturală Artessentia, un ONG ce care îşi propune să aducă în actualitate meşteşugurile, transformându-le în artă. Rozeta, colţul de lup şi zig-zag-ul îşi vor dezvălui tainele pentru cei interesaţi. Călătoria în lumea lemnului şi a semnelor protectoare crestate şi incizate pe suprafaţa lui, începe cu ateliere de iniţiere, despre care ne-a vorbit Georgiana Gămălie, una dintre iniţiatoarele Asociaţiei Artessentia: “Asociaţia noastră culturală, Artessentia, se preocupă de acest lucru, este la graniţa dintre artă şi tradiţie. Acest atelier este unul din seria de ateliere pe care le desfăşurăm, prin care încercăm să readucem în prezent arte şi meşteşuguri uitate, specifice zonei noastre. Şi crestăturile au existat dintotdeauna în Ţara Bârsei, pentru că şi lemnul a fost aici o resursă importantă. Eu am învăţat acest meşteşug de la meşterul Nicolae Purcărea, când eram în liceu, şi mi-am dorit să duc mai departe acest meşteşug, transmiţând paşii de bază prin aceste ateliere de iniţiere.”
Un meşteşug ce îi ia prin surprindere pe cei ce încep să-i desluşească tainele: “Nu este uşor. Chiar şi cursanţii noştri sunt surprinşi. Practic nu este nici foarte complicat. În crestături se construieşte un model, se construiesc nişte motive decorative, prin îndepărtarea unor mici fragmente de lemn. Nu presupune un efort foarte mare, nu este o sculptură tridimensională. Dar până învaţă, până se învaţă cu materialele, pentru că se lucrează pe o mică bucată de lemn de tei care este o esenţă moale, potrivită pentru iniţierea în acest domeniu şi cu un cuţitaş foarte bine ascuţit, până învaţă cum să procedeze, depun un efort destul de mare. Noi le arătăm elementele de bază, tăieturile de bază din crestături, dar ei trebuie să mai exerseze şi acasă pentru ca să ajungă să aibă rezultate frumoase. Foarte mulţi sunt mulţumiţi de această activitate pentru că este relaxantă în final, îi aduce pe oameni unii lângă alţii, e şi o formă de socializare, dar în acelaşi timp află şi despre patrimoniul nostru. Noi facem o prezentare a câtorva obiecte vechi pe care le avem la Asociaţie, le arătăm exemple şi din cărţi, din albume de specialitate şi intră în atmosferă.”
La atelierul de iniţiere, participanţii au ocazia să înveţe să cresteze în lemn şi să desluşească semnificaţia a trei elemente de bază, după cum ne-a mai spus Georgiana Gămălie: “Elementele de bază sunt colţul de lup, după aceea zig-zagul sau calea rătăcită cum i se mai spune şi rozeta, într-o formă mai simplă a ei. Pe acestea reuşesc să le înveţe în cele 2-3 ore maxim de atelier. După aceea ei ştiu să descifreze, dacă văd un alt obiect, modul în care trebuie făcute. Pe lângă faptul că arătăm diverse tipuri de tăiere, noi povestim şi ce semnifică aceste crestături. Pentru că ele nu erau puse pe obiectele de gospodărie, doar cu rol estetic, ele aveau şi un rol apotropaic, de protecţie. Dintele de lup ne duce direct cu gândul la strămoşii noştri daci şi la lupul pe care ei îl aveau ca steag de luptă şi are rol de protecţie. După aceea, zig-zagul este o metaforă foarte frumoasă a vieţii asumate, care presupune urcuş şi coborâş. Iar rozeta soalră aduce protecţie prin puterea dătătoare de viaţă a soarelui ca astru al zilei.”
Am întrebat-o pe Georgiana Gămălie dacă sunt mulţi aceia care doresc să-şi însuşească un astfel de meşteşug: “Nici nu trebuie să fie foarte mulţi, trebuie să fie oameni care îşi doresc să facă acest lucru. Asta e frumos la acest tip de ateliere, că sunt făcute cu acei oameni care chiar îşi doresc să vină. Suntem surprinşi să vedem cum oameni care au profesii fără nico legătură cu această activitate, sunt ingineri IT, învăţători, medici chiar vin să vadă cum se poate lucra ceva manual. Sunt şi provocaţi, Dar şi surprinşi. Am făcut şi cu elevi astfel de ateliere, dar trebuie să fie cu vârste mai mari, peste 12 ani, pentru că există riscul de a se tăia, lucrăm totuşi cu un cuţitaş ascuţit. Dar am fost solicitaţi inclusiv la sedii de firme, pentru că au dorit să le ofere această activitate recreativă angajaţilor lor, majoritatea ingineri IT, care lucrau foarte multe ore în faţa ecranelor.”
O relaxare în urma căreia pot lua naştere şi obiecte de artă şi care poate stârni, cine ştie, chiar şi pasiune pentru o activitate de demult.
