Dacă vrei să fii erou de poveste

Eu pot, eu sunt magician este parola, iar odată ajuns în lumea de vis, eroul de poveste, un copil venit chiar şi pentru prima dată pe scenă, se joacă de-a poveştile.

Ana-Maria Cononovici, 25.02.2018, 12:52

Eu pot, eu sunt magician este parola, iar odată ajuns în lumea de vis,
eroul de poveste, un copil venit chiar şi pentru prima dată pe scenă, se
joacă de-a poveştile. Este vorba despre un concept inovativ care ajuge anul
acesta la majorat, la maturitate. Un proiect iniţiat de Fundaţia Abracadabra,
condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Naţional din
Bucureşti I.L.Caragiale.

De unde a venit ideea acestui proiect ne-a spus chiar Marian Râlea, sau Magicianul, după cum este supranumit de foarte muţi anil datorită rolului jucat într-o emisiune tv destinată ciopiilor, care s-a bucurat de un mare succes: Este
o continuare a tot ce s-a întâmplat cu emisiunea pentru copii care a existat 10 ani pe ecrane,
Abracadabra, în care copiii deveneau eroi din poveşti. Şi atunci am spus că
un copil mic nu mai are răbdare doar să privească teatrul sau televizorul, el
vrea să participe. Şi atunci ne-am gândit că lucrul cel mai important este ca
micuţul
să îşi continue joaca. Şi unde să-şi continue joaca decât la teatru unde
actorul se joacă şi joacă pe scenă. Şi în anul 2001 am început prima stagiune,
chiar de Florii, am spus că este un eveniment important, o sărbătoare a
românilor şi florile aduc bucurie şi fericire şi soarele primăverii. Şi iată că
au trecut 18 ani de atunci.

La spectacole sunt aşteptaţi copii cu vârste cuprinse între 4 şi 10 ani,
pentru a cânta, a dansa şi a se distra,
fiind parte din poveste. De-a lungul stagiunii, toţi copiii ajung să urce pe
scenă şi să devină eroi în nemuritoarele basme ale românilor sau în poveşti diverse,
atent plănuite de actorii Marian Râlea, Adina Cristescu şi alţii.

Revine cu detalii, Marian Râlea: Am încercat să structurăm fiecare an
pe o anumită temă, cum ar fi Jocurile copilăriei, Poveştile lui Mihai
Eminescu, Poveştile lui Ion Creangă, ale lui Petre Ispirescu, am trecut şi
prin poveştile domnului Shakespeare. Am avut mai multe cicluri, fiecare an era
un ciclu stabilit, şi în funcţie de anutimpuri, dar am mers foarte mult pe
poveştile românilor, pe personajele mitologice ale românilor, care, faţă de
alte personaje universale, nu sunt chiar atât de bune pe cât par şi nici chiar
atât de rele precum se arată. Am încercat ca de fiecare dată, în fiecare
anotimp, să aducem în prim-plan şi sărbătorile românilor şi personajele
excepţionale pe care noi le avem, cum ar fi Dragobete, Baba Dochia, ca semn al
primăverii. Am încercat să fim foarte atenţi şi cu toate evenimentele care se
petrec, de săptămâna asta, Carnavalul de Lăsata Secului, încep poveştile de
primăvară, poveştile legate de sărbătorile Paştelui, poveştile gâzelor, ale
florilor care ies după iarna grea. Dar cel mai important lucru este această
interactivitate pe care noi am propus-o acum 18 ani. Copilul urcă pe scenă, nu
ştie povestea sau dacă o ştie cu atât mai bine, dacă i s-a cititi acasă, el
devine eroul important din poveste, iar noi, actorii, suntem personajele
negative, mai rele, iar el întotdeauna va fi Făt Frumos şi Cosânzeana.

Ca într-o adevărată magie,
înarmaţi doar cu câteva elemente de costum şi de decor, copiii învaţă să-şi
înfrângă teama şi să lupte vitejeşte cu
duhurile rele, cu forţele cele întunecate din poveştile de ieri şi de azi.
Fiind vorba despre spectacole interactive, Magicianul îi ghidează pe copii în
rolul pe care îl preiau în poveste, iar spre amuzamentul tuturor, putem avea
uneori şi mai mulţi interpreţi ai aceluiaşi personaj concomitent, pentru că,
aşa cum spune şi imnul Abracadabra, dacă vrei să fii erou de poveste (…)
totul îţi este permis.

Magicianul ne-a spus că de 18
ani spectacolele Teatrului naţional pentru copii s-au jucat cu sălile pline,
dar cu toate acestea nu ştie câţi copii au urcat pe scenă de-a lungul timpului.
Şi totuşi câteodată mai vin elevi de liceu sau studenţi care privesc
spectacolele cu nostalgie. Figuri pe care actorii nu le mai recunosc, pentru că
s-au schimbat mult de la vârsta la care povestea era totul. Şi tot astfel,
actorii nu ştiu sigur dacă vreunii dintre copiii – eroi de poveste au urmat o carieră în domeniul artei
teatrale, pentru că, după cum ne-a spus Marian Râlea: Oricum nu asta ne-am
propus că altfel făceam doar un club de actorie, noi ne-am propus să-şi
înfrângă teama, emoţiile şi să urce pe scenă şi să-şi continue joaca, pentru că
meseria copilului este în primul rând joaca, atâta ne-am propus. Şi
bineînţeles, aducem în primplan şi povestea, cuvântul nostru românesc şi să
creăm o imagine a nevoii tuturor de a spune sau de a participa la poveste.

Cu un balon pe post de sabie, cu o cârpă pe post de
rochie sau mantie, cu un cofraj de ouă drept scut şi cu câte şi mai câte
improvizaţii, copiii sunt aşteptaţi să devină eroi de poveste. Nu trebuie
cunoscut niciun rol, nu trebuie nici măcar cunoscută povestea în care copilul
intră. Nu trebuie nici măcar să bănuim vreun talent actoricesc. Ba chiar putem
fii şi timizi. Pe scena poveştilor este loc pentru toată lumea, iar povestea se
scrie de fiecare dată altfel, sub regia spontană a Magicianului, care de 18 ani
ne aşteaptă la teatru, în fiecare duminică, de la ora 11, la Teatrul Naţional
pentru Copii Abracadabra.