Poteca deliciilor culinare
300 de reţete culinare din zonele montane ale judeţului Neamţ au fost mai întâi pretexul realizării unei cărţi. Odată realizată cartea, iniţiatorii proiectului s-au gândit să o pună şi în practică, astfel apărând un ghid al locurilor de degustat din zonă.
Ana-Maria Cononovici, 27.12.2015, 10:50
300 de reţete culinare din zonele montane ale judeţului Neamţ au fost mai întâi pretexul realizării unei cărţi. Odată realizată cartea, iniţiatorii proiectului s-au gândit să o pună şi în practică, astfel apărând un ghid al locurilor de degustat din zonă. Stâne, pensiuni şi mănăstiri îşi spun povestea prin mâncăruri delicioase. Pornind de la meniuri tradiţionale pe bază de vânat sau carne a animalelor din gospodărie, însoţite de mămăligă sau de legumele folosite în zonele de munte, până la meniuri de la stână, udate cu băuturi realizate de localnici sau meniuri de hram al mănăstirilor sau de sărbătoare cu descrierea felurilor de mâncare aferente, cartea îi invită pe cititori, prin plasticitatea descrierilor, în vizite de descoperire.
Vasile Avădanei, reprezentantul Forumului Montan din România, filiala Neamţ, ne-a ghidat în descoperirea acestei zone savuroase: Am parcurs pas cu pas toate comunele din zona montană Neamţ şi am scris o carte Gastronomie în Munţii Neamţului”, pe baza reţetelor furnizate de oamenii locurilor. Şi cineva ne-a dat ideea să scoatem din carte şi să o punem în practică: şi am făcut un Festival al gastronomiei montane, pe care l-am avut în luna septembrie, la Piatra Neamţ, şi s-a bucurat de succes. Ne-am înscris la concursul EDEN (Destinaţii Europene de Ecelenţă), având în vedere că în acest an a fost tema Destinaţii gastronomice de excelenţă”, am zis că avem şi noi ceva de prezentat. Ne-am asociat cu asociaţia de promovare a turismului nemţean, Valea Ozanei şi am zis să participăm la această competiţie şi am luat locul patru, şi acum suntem aici ca să argumentăm că în judeţul Neamţ, ca în multe alte locuri din România, gastronomia este o nişă, pe care se poate merge în dezvoltarea turismului, dar în acelaşi timp am redescoperit-o ca patrimoniu imaterial, cultural şi chiar sloganul nostru a fost a mânca este un act de cultură”.
Itinerarul culinar rezultat îl poartă pe cititor sau pe vizitator în locuri cu denumiri inedite: Piatra Şoimului, Bicaz Chei, Bicazu Ardelean, Ceahlău, Poiana Teiului şi multe altele, pentru a degusta bucate cu gusturi şi mai inedite: rasol de oaie, toapşă (mămăligă făcută în zer, cu brânză frecată cu jumări şi ou), mâncărică de pasăre, pastramă de mistreţ sau cocoş gelatinos. Revine cu detalii Vasile Avădanei, reprezentantul Forumului Montan din România, filiala Neamţ: Am strâns aproape 300 de reţete, din care am selectat 20 şi am făcut un produs de promovare numit Poteca deliciilor culinare montane” ale judeţului Neamţ, diverse reţete mai reprezentative, cum este bulzul, cum este balmuşul, am găsit undeva la Bicaz Chei un fel de mâncare toapşă”, în altă parte am găsit un fel de coniac, rachiu de ţară înobilat la culoare cu pereţi de nucă şi alte feluri tradiţionale. Ele se găsesc în reţeaua de alimentaţie publică consacrată a judeţului Neamţ, dar noi am descoperit, la un nivel mediu, o oportunitate pe care am dori s-o transformăm într-o reţea de rangul doi, adică o reţea de trasee turistice, în care să includem stânele. Stânele sunt cele care au venit cu multe feluri de mâncare şi cu un specific care nu se ridică la exigenţele autorizărilor, dar prospeţimea produselor şi modul în care sunt prelucrate le asigură totuşi o securitate alimentară suficientă ca să poată fi promovate.”
Poteca deliciilor culinare montane. Mic tratat de gastronautică” este broşura lansată la Festivalul gastronomic montan, Gastrofest 2015, unde producătorii locali au fost invitaţi să participe cu bucate nemaiauzite, specifice locului: tocăniţă de hribi, peşte la hârzob (peşte de apă curgătoare, afumat pentru o zi şi lăsat apoi pe un pat de crengi de mesteacăn înpletit cu brad), sărmăluţe de peşte în dovleac copt. Vizitatorii au putut descoperi, pe lângă deliciile prezentate şi modalităţi de servire, multe dintre bucatele participante solicitând digestia. Astfel, nelipsite de la târg au fost şi ţuica şi vinul, aşa cum nelipsite sunt şi din meniurile cuprinse în broşură. Spre exemplu, meniuri de hram, de praznic, de la munca câmpului, la final de săptămână şi de la stână.
Vasile Avădanei, ne-a spus cum aflăm unde merită să mergem să mâncăm: În fiecare comună au fost diverse ferme, diverse pensiuni şi există şi un folclor, în momentul în care cobori din maşină, într-o comună şi întrebi pe primul întâlnit dacă se poate mânca ceva bun acolo, o să-ţi indice o astfel de destinaţie. În afară de aceasta sunt aceste sărbători ale comunelor, evenimente anuale, sunt hramurile, sunt alte ocazii cu care oamenii se pregătesc şi ies în calea semenilor lor cu feluri de mâncare tradiţionale. De asemenea, mănăstirile, au şi ele un meniu tentant, mai ales undeva lângă Mănăstirea Neamţ este Mănăstirea Vovidenia, care ne-a încântat cu o diversitate de feluri de mâncare deosebite”, ne-a mai spus interlocutorul nostru, lăsându-ne să visăm la supa cu găluşti de caş sau la sărmăluţele în foi de viţă cu caş şi cu smântână de aici, stropite cu ţuică cu schinduf (Trigonela foenum graecum).