Pielea perfectă – cea artificială?

O echipă de cercetători din cadrul Facultăţii de Bioinginerie Medicală din Iaşi lucrează din 2012 la producerea pielii artificiale perfecte.

România Internațional, 18.05.2014, 08:53

O echipă de cercetători din cadrul Facultăţii de Bioinginerie Medicală din Iaşi lucrează din 2012 la producerea pielii artificiale perfecte. Este vorba despre un ţesut obţinut 100% în laborator, dar compatibil cu cel uman. Proiectul, unic în România prin complexitate, ar urma să fie finalizat foarte curând. În momentul de faţă, se află în faza de testare, dar specialiştii ieşeni estimează că produsul finit, destinat cu precădere clinicilor de chirurgie plastică, va putea fi folosit pe pacienţi umani peste doi ani. Liliana Vereştiuc, prodecan al Facultăţii de Bioinginerie Medicală din Iaşi a acceptat să ne vorbească despre acest proiect.

De fapt este un sistem care conţine atât un material sintetic, cât şi celule. Ideea ne-a venit încă de acum câţiva ani, când a fost creat Centrul de formare şi cercetare în Inginerie Tisulară, organe artificiale şi medicină regenerativă, în cadrul facultăţii noastre. Am pornit încet, într-o primă etapă încercând să adunăm toate facilităţile de care avem nevoie pentru a dezvolta o astfel de tehnologie, după care am adunat o echipă şi am început să studiem acest domeniu. Suntem în stadiul în care am făcut deja teste pe animale mici, plănuim să începem testarea pe animale mari, astfel încât în doi ani de zile să avem toate confirmările privind caracteristicile unui astfel de produs.”

În momentul de faţă, chirurgii plasticieni din România lucrează exclusiv cu piele artificială din import, al cărei cost mediu este de 8 euro/centimetrul pătrat. Produsul creat la Iaşi ar urma să fie comercializat la jumătate din această valoare, ceea ce ar duce şi la scăderea costurilor intervenţiilor chirurgicale, spune Liliana Vereştiuc: Obţinerea lui la noi în ţară ar însemna un cost mult mai mic faţă de ceea ce se importă din Occident. Produse similare sunt foarte puţine, mai ales pe structura pe care ne-o propunem noi: sisteme bio-artificiale, nu ceva complet artificial. Ce există pe piaţă vine din Statele Unite, la nişte costuri foarte ridicate.”

Pentru testarea materialelor produse în laborator, cei de la Facultatea de Bioinginerie colaborează cu Facultatea de Medicină Veterinară din Iaşi. Ţesutul bioartificial este obţinut prin aplicarea unor celule produse în laborator sau provenite prin extracţie din diverse ţesuturi animale pe o matrice, un suport obţinut tot aici, pe bază de colagen şi acid hialuronic. Ce este de fapt această piele artificială propusă de cercetătorii din Iaşi?

Ne imaginăm o structură poroasă în care celulele migrează, o matrice cu caracteristici adezive, celulele le consideră prietenoase şi se ataşează, populează practic acest suport, arată ca o piele naturală şi funcţionează ca o piele naturală. În general lucrăm cu polimeri, avem câteva clase de polimeri pe care le-am testat pentru obţinerea acestui suport care să poată fi populat de aceste celule şi, bineînţeles, celula care poate fi de natură diferită. Intenţia noastră e de a recolta celule de la pacient, nu lucrăm numai cu celule specifice pentru un anumit ţesut, testele pe care le-am efectuat în cadrul laboratorului ne conduc şi către celule stem.”

În faza finală, se vor folosi celule recoltate de la pacientul care are nevoie de piele, pentru ca ţesutul să fie biocompatibil. În România au fost înfiinţate două bănci de piele, una la Bucureşti, în cadrul spitalului pentru copii Grigore Alexandrescu, încă din anul 2000 şi una la Timişoara, în 2010. Aceste bănci păstrează piele prelevată de la donatori aflaţi în moarte cerebrală. Donatorii însă sunt puţini şi în general, pentru cazurile disperate se apelează la grefe de piele ale rudelor pacienţilor. Materialul creat la Iaşi reprezintă, practic, un pansament care poate fi aplicat în zone cu arsuri grave sau pe ulceraţii. Pielea bio-artificială ar simplifica mult lucrurile, atât pentru medici cât şi pentru pacienţi şi nu doar pentru aceia care suferă de arsuri şi necesită transplanturi, aşa cum probabil suntem tentaţi să credem.

În cazul pacienţilor care suferă de diabet, spre exemplu, la care se ştie că procesul de vindecare al unor leziuni cutanate este mult încetinit, astfel de sisteme bio-artificiale permit ca din matricile respective să migreze o serie de factori de creştere şi substanţe biologice care ajută la procesul de vindecare al leziunii.”

Ţesutul bioartificial este produs în maxim 28 de zile. Liliana Vereştiuc speră ca, în aproximativ doi ani, Centrul de formare şi cercetare în Inginerie Tisulară să poată propune o tehnologie ce poate fi cumpărată de companiile din domeniu, aşa încât pielea artificială să devină accesibilă pentru toţi cei ce au nevoie de ea. Alte două direcţii ale centrului vizează obţinerea în laborator a unor substituienţi osoşi sau grefe vasculare. În prezent, cercetătorii vizează umplerea unor zone osoase care au fost îndepărtate ca urmare a prezenţei unor celule canceroase.