Mai români decât românii

In România de astăzi trăiesc foarte mulţi străini, în majoritate oameni de afaceri, dar şi profesori, tineri care vin la studii sau reprezentanţi ai diverselor organizaţii nonguvernamentale.

Iuliana Sima Anghel, 08.12.2013, 07:04

In România de astăzi trăiesc foarte mulţi străini, în majoritate oameni de afaceri, dar şi profesori, tineri care vin la studii sau reprezentanţi ai diverselor organizaţii nonguvernamentale. Uneori, la finalul mandatului de director într-o multinaţională sau al perioadei de studii, decid să se stabilească în România. Pe unii dintre ei i-am descoperit în volumul “Mai români decât românii? De ce se îndrăgostesc străinii de România”, apărut în acest an, sub coordonarea Sandrei Pralong, cunoscut politolog şi activist civic. În această carte, 45 de străini mai mult sau mai puţin cunoscuţi publicului românesc au fost invitaţi de Sandra Pralong să povestească în ce mod au ajuns în Romania şi de ce au hotărât să rămână. Printre ei se numără fondatorul SMURD Raed Arafat, Peter Hurley, un irlandez îndrăgostit de zona Maramureşului, sau Leslie Hawke, sosită ca voluntar al organizaţiei americane Peace Corps in Romania, unde a pus bazele Asociaţiei Ovidiu Rom, devenită apoi OvidiuRo. Dar cum s-a născut ideea unei asemenea culegeri de mărturii? Sandra Pralong spune că şi-a dorit o urmare a volumului publicat în 2010, “De ce m-am întors în România”, în care 40 de personalităţi – conaţionali în exil în timpul comunismului sau cu cariere în străinatate – povestesc de ce au revenit în ţara de origine. Autoarea consideră că astfel de iniţiative ne ajută să vedem ce au mai bun Romania şi oamenii ei: “Sunt oameni care au ales România. Şi, din moment ce au ales-o, înseamnă că o iubesc cu bune şi rele. Mi-a plăcut să punem împreună o oglindă în faţa noastră, să ne vedem mai adevarat şi mai frumos decât ne vedem zi de zi în spaţiul public”.

Majoritatea celor care îşi povestesc experienţa în această carte vin din Europa – Marea Britanie, Italia, Elveţia, Franţa, Olanda, Germania, Belgia, Grecia sau Rusia, dar şi din America de Nord, Asia, Africa sau Australia. Fiecare cu propria poveste de viaţă şi raţiunea pentru care a ales să trăiască în România. Selecţia invitaţilor a fost pur subiectivă, explica Sandra Pralong: “Am început de la cei pe care îi cunoşteam şi i-am rugat pe fiecare să îmi recomande alte 2-3 persoane. Aceste poveşti au fost alcătuite într-un mod foarte interesant. La un moment dat, am vrut să văd dacă există un echilibru între naţionalităţi. Dar s-a întâmplat absolut natural ca ei să fie suficient de diferiţi, pentru a umple acest creuzet: 18 naţionalităţi din 5 continente, atât bărbaţi cât şi femei”.

Ce apreciază la români? Generozitatea, ospitalitatea, lumea rurală sau tradiţiile… Evident, nu lipsesc nici criticile, care sunt, însă, constructive. De exemplu, teama asumării responsabilităţii profesionale, la toate nivelurile. Unul dintre cei 45 de îndrăgostiţi de România este Roberto Musneci, vicepreşedinte al Camerei de Comerţ Italiene pentru România şi vicepreşedinte fondator al Institutului Aspen de la Bucureşti. În 2002, a fost detaşat de la Londra la Bucureşti în calitate de manager general al unei importante companii multinaţionale. După câţiva ani petrecuţi în România, i s-a propus un post într-o altă ţară, pe care l-a refuzat, preferând să rămână la Bucureşti şi să îşi fondeze propria companie. Si totuşi, de ce a rămas? Roberto Musneci spune că nu a găsit nici azi răspunsul exact: “Cred că la această decizie au contribuit o serie de elemente mai mult instinctive decât raţionale. Un element fundamental a fost şi faptul că în anii respectivi – 2006, 2007, 2008 – în România totul se mişca extrem de repede – viaţa socială, business-ul…Sentimentul că era ceva în mişcare a fost un magnet foarte puternic pentru mine, şi nu numai. Apoi, bineînţeles, oportunităţile profesionale au fost foarte interesante. Pentru un italian ca mine, o anumită afinitate cu modul de gândire din România a jucat, de asemenea, un rol important”.

Între experienţele actorilor volumului “Mai români decât românii? De ce se îndrăgostesc străinii de România”, şi cele ale Sandrei Pralong există numeroase similitudini. Viaţa coordonatoarei volumului este o poveste de succes – un exemplu de român care a reuşit să îşi construiască o carieră în străinătate şi care a decis să se întoarcă acasă, pentru a contribui la refacerea societăţii româneşti după rănile profunde provocate de aproape jumătate de secol comunist. De numele său se leagă o întreagă serie de iniţiative civice şi educative binecunoscute în România: “Pe de o parte sunt româncă 110%, dar pe de alta, trăind atât de mult în străinătate, am avut ocazia sa îmi formez un altfel de set de reflexe. M-am regăsit cel mai bine în “strigătul” pe care îl au câţiva dintre protagonistii cărţii, faţă de nevoia de a-ţi respecta ţara. Cred că e lucrul care mă doare cel mai tare. Când aud ca ţara îmi este denigrată, mi se pare că eu însămi sunt denigrată”.

Şi pentru că mulţi străini, printre care arhitectul francez Paul Gottereau sau sculptorul german Martin Stöhr, au avut o preţioasă contribuţie la modernizarea României sub domnia Regelui Carol I, în cartea despre care am vorbit descoperim şi scurte portrete ale europenilor care l-au ajutat pe suveran să transforme tara, schiţate de Sandra Gătejeanu-Gheorghe, director de protocol al Casei Regale a României.