Festivalul Baloanelor cu aer cald de la Baia Mare
În prima săptămână din octombrie, deasupra oraşului Baia Mare pot fi văzute baloane cu aer cald, viu colorate.
România Internațional, 20.10.2013, 05:15
În prima săptămână din octombrie, deasupra oraşului Baia Mare pot fi văzute baloane cu aer cald, viu colorate. Ca nişte uriaşe lampioane chinezeşti, plutesc pe unde le poartă vântul, ridicându-şi pasagerii până la 1.000 de metri altitudine. Văzut de sus, Maramureşul e la fel de frumos ca şi atunci când îl priveşti de aproape. Dar în aer, cei ce îndrăznesc să se urce în nacelă experimentează o altfel de senzaţie de libertate. Ion Istrate este iniţiatorul festivalului ce poartă numele de Maramureş International Balloon Fiesta. Deşi nu s-a inspirat din cărţile lui Jules Verne, e îndrăgostit de zbor şi nu pierde nicio ocazie să vorbească despre poezia lui.
Nu e vorba de adrenalină, aşa cum toată lumea se aşteaptă de la un zbor în sine. Este practic o plutire la altitudini. Ce e unic la acest zbor este că persoana care se urcă în nacela balonului şi ajunge la 300, 500 sau 1.000 de metri este tot timpul conştient de ceea ce se întâmplă, de faptul că se plimbă cu vântul. Nu e strâns în chingi, pentru că nu e nevoie să fii în hamuri. Are libertatea de a se plimba dintr-o parte în alta a nacelei, are 360 de grade vizibilitate. Când balonul coboară, poate zbura şi la altitudini foarte mici, să zicem 30, 50 de metri, poate interacţiona cu cei de la sol, poate da bună dimineaţa şi să i se răspundă de către cei de la sol. E un cumul de senzaţii imposibil de obţinut cu alte tipuri de aparate de zbor. Plus că balonul se deplasează cu viteză foarte mică, de obicei zboară atunci când viteza vântului e moderată. Totul se produce lent, ai timp să te bucuri de ceea ce ţi se întâmplă şi trăieşti la maxim acele clipe. La altitudini mai mari, toate zgomotele solului se estompează, se aud undeva foarte departe, e ca şi cum ai sta cu geamurile închise şi auzi undeva departe un lătrat de câine sau un sunet de claxon.”
Ion Istrate este cel ce a adus primul balon cu aer cald în România în 1997. Lucra la o firmă organizatoare de evenimente ce căuta să importe un balon în scopuri publicitare. Pe vremea aceea, nu era uşor să găseşti orice, aşa cum este azi, îşi aminteşte el:
Cercetările mele au avut la bază în primul rând bibliotecile, faxurile, telefoanele către cluburi din străinătate. Şi din aproape în aproape, trecând prin Marea Britanie, Noua Zeelandă, am găsit un balon cu aer cald chiar la vecinii noştri din Ungaria. Aşa a început istoria zborului cu aer cald în România. A fost înmatriculat primul balon în ţară, ca orice aeronavă. Trebuie supus unor teste, întocmite documente care să ateste performanţele aeronavei, înaintate către Autoritatea Aeronautică şi pe baza verificărilor se emite certificatul de înmatriculare şi de navigabilitate. Când am achiziţionat acest balon, producătorul s-a oferit să ne şi pregătească în vederea obţinerii licenţei şi chiar am susţinut examenul de licenţă în Ungaria. Ulterior procedurile au fost adaptate şi pentru legislaţia românească şi acum se poate obţine licenţa şi în România. În iunie 1998, primul balon era înmatriculat şi primii doi piloţi deja făcuseră şcoala şi erau gata să zboare.”
În prezent, baloanele cu aer cald nu mai sunt aşa o raritate în România. Oamenii sunt încântaţi să le privească şi chiar să încerce un zbor cu balonul. Pentru cei din Baia Mare, Balloon Fiesta e deja un eveniment cu care s-au obişnuit. Ion Istrate ne povesteşte istoria acestui festival.
În 2011, când a început festivalul am avut la start 23 de echipaje din 11 ţări, au fost atât din Vestul cât şi din Estul continentului, plecând de la Anglia, Belgia, Olanda, Franţa, până în Ucraina, Moldova, Ungaria, Slovacia şi Slovenia. Dimineaţa sunt sesiuni de zboruri libere, sâmbătă şi duminică sunt şi sesiuni de zboruri captive pentru public. Zbor captiv înseamnă că balonul stă umflat legat de frânghii la sol şi se ridică până la 20-30 m. Această ascensiune permite publicului larg să experimenteze senzaţia de zbor cu balonul, fără plutirea de la altitudini mari, chiar şi copiii mici şi cei ce se tem de zbor se pot bucura de câteva minute. Astfel un număr mare de oameni pot beneficia de aceste ridicări. E un eveniment foarte colorat, din punct de vedere vizual e un spectacol grandios. Baloanele sunt atât de colorate şi au o evoluţie atât de lentă şi de spectaculoasă, sunt aparate foarte mari pe care ţi le imaginezi rigide dar pe care totuşi le vezi plutind ca nişte lampioane chinezeşti. E după părerea mea ceva ce merită cel puţin văzut dacă nu chiar încercat.”
Anul acesta la Baia Mare s-au înălţat 20 de echipaje provenind din 9 ţări. În plus, începând cu a doua ediţie a Festivalului, organizatorii au inclus şi o componentă socială.
Din încasările pe care le-am obţinut la zborurile captive, o parte au fost destinate întreţinerii unei fetiţe din Baia Mare care locuia şi învăţa în nişte condiţii insalubre. Cu fondurile obţinute de acolo am reuşit să-i găsim o locuinţă în care să stea şi am mutat-o la altă şcoală. O vom ajuta în continuare pe fetiţa aceasta.”
E ceva maiestuos în zborul baloanelor pe cerul Maramureşului sau oriunde altundeva le-aţi putea vedea. Pericolul cel mai mare nu e să aterizezi în locuri neaşteptate sau să rămâi suspendat în lipsa vântului. Pericolul cel mai mare, spune Ion Istrate, e să te îndrăgosteşti de senzaţia de plutire.
Dacă acum 15 ani mi-ar fi spus cineva Vezi că tu peste 15 ani o să fii pilot de balon şi vei zbura cu balonul” aş fi spus că e imposibil şi probabil mă confundă cu altcineva, nu mi-am dorit niciodată şi nici nu o să zbor eu vreodată cu ceva. Iată că nu numai că asta fac, dar nu îmi imaginez viaţa fără balon. Sincer să fiu, nu ştiu dacă aş mai putea s-o iau de la capăt, să fac altceva, ştiind că am această opţiune. Odată atins de microbul zborului, nu vei mai scăpa niciodată de el.”
Se spune că “odată ce ai încercat zborul, vei păşi totdeauna pe pământ cu ochii ridicaţi spre cer, acolo unde ai fost, şi vei dori mereu să te întorci.” Vă dorim să experimentaţi măcar un zbor captiv, de ce nu, chiar la Baia Mare.