Conflictele îngheţate din Rep. Moldova
Într-o sincronizare fără greş, secesioniştii din Transnistria şi Găgăuzia, opoziţia comunistă şi ambasada rusă de la Chişinău încearcă să blocheze apropierea Republicii Moldova de Occident.
Bogdan Matei, 16.01.2014, 12:00
Republica Moldova n-are timp să se bucure de roadele opţiunii sale europene. La nici trei luni după ce guvernul de la Chişinău a semnat, la summitul comunitar de la Vilnius, acordurile de asociere şi de liber schimb cu Uniunea Europeană, e supus unor presiuni sincronizate menite să-i zadărnicească eforturile.
În Găgăuzia, autorităţile locale pregătesc pentru 2 februarie un referendum cu miză dublă. Pe de o parte, acesta vizează aderarea Chişinăului la uniunea vamală Rusia-Belarus–Kazahstan, presupusă alternativă la UE. Pe de alta, prepară ieşirea Găgăuziei – zonă cu populaţie majoritar turcofonă, de confesiune creştin ordodoxă – din componenţa Republicii Moldova, în cazul în care aceasta şi-ar pierde independenţa, printr-o strict ipotetică unire cu România.
„Acest referendum ilegal nu are nimic în comun cu problemele cetăţenilor şi poate tensiona situaţia din republică „ – a avertizat premierul Iurie Leancă, amintind că plebiscitul încalcă atât Constituţia, cât şi alte legi.
Pregătirea referendumului fusese, de altfel, suspendată de către o instanţă judecătorească, iar procuratura generală de la Chişinău a şi dispus deschiderea urmăririi penale împotriva organizatorilor. În schimb, vârf de lance al opoziţiei filo-ruse de la Chişinău, Partidul Comuniştilor nu ezită să instige la încălcarea legii. Comuniştii cer găgăuzilor să participe la referendum şi să se pronunţe pentru.
Tot la Chişinău, ambasadorul rus anunţă că Găgăuzia se va bucura de o atenţie specială din partea Moscovei. Simultan cu acest război al comunicatelor, în estul republicii, liderii separatişti anunţă aplicarea legislaţiei ruse pe teritoriul celeilalte regiuni pro-moscovite, Transnistria, cu scopul declarat de a facilita integrarea acesteia în Federaţia Rusă. Transnistria a iesit, de facto, de sub controlul Republicii Moldova în 1992, dupa un scurt război soldat cu sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia trupelor ruse de partea separatiştilor. Aproape simultan, fără să recurgă la rebeliune armată, dar tot sub protecţia Moscovei, Găgăuzia a primit o largă autonomie din partea Chişinăului.
Aproape un sfert de secol a trecut fără ca aceste conflicte îngheţate să-şi fi aflat soluţia. Diferitele formule propuse de OSCE ori formatul de negocieri în care, pe lângă Chişinău şi separatişti, au fost cooptate Rusia, Ucraina, UE şi Statele Unite s-au dovedit ineficiente.
Potrivit analiştilor, cele două regiuni secesioniste sunt aşi în mânecă la care Moscova nu va renunţa niciodată. Utilitatea lor strategică a fost validată atât în anii 90, când au făcut inefectivă independenţa abia proclamată a Chişinăului, cât şi acum, când îi stânjenesc drumul spre Europa şi despărţirea de trecutul sovietic.