Viitorul Europei se ascunde după garduri
Deşi decidenţii austrieci fug de jurnalişti, mai ales de cei români, ca vedetele cu probleme de moralitate, încep să apară şi alte informaţii legate de respingătorul refuz al acceptării României în spaţiul Schengen.
Marius Tiţa, 18.12.2022, 09:15
Deşi decidenţii austrieci fug de jurnalişti, mai ales de cei români, ca
vedetele cu probleme de moralitate, încep să apară şi alte informaţii legate de
respingătorul refuz al acceptării României în spaţiul Schengen. Europa propusă
de cancelarul austriac ar fi una cu ziduri, cel puţin între Bulgaria şi Turcia.
România nu apare nici în această formulă, ceea ce accentuează fractura de
logică din reproşurile la adresa României care au ca subiect imigraţia.
Acest
spectru este absolut nepotrivit pentru o discuţie în care apare o ţară care, la
sfârşitul celui De al Doilea Război Mondial, a fost lăsată dincolo de Cortina
de fier, în zona sovietică a comuniştilor ruşi. La fel, Bulgaria a fost în
zona sovietică de ocupaţie, şi apoi de influenţă, conformă celor stabilite la
Ialta, în 1945, de Churchill şi Stalin. Mult timp, europenii abandonaţi in zona
sovietică nici nu au ştiu că totul este rodul unei înţelegeri strategice între
cei ce se pregăteau să câştige războiul.
După 1989, când esticii Europei au
înlăturat regimul comunist, românii au început să refacă acest drum şi să
revină în marea familie a Europei democratice. Ei au avut mereu cele mai mari procentaje
în favoarea integrării europene, cu două cifre dintre care prima era 9. Specialiştii
europeni au concluzionat atunci, cu multă superficialitate, că românii sunt
pro-europeni pentru că nu sunt informaţi. După aproape o jumătate de secol de
comunism, în România nu se vedea o altă cale decât cea care ducea spre Europa
democratică. După aproape o jumătate de secol de lagăr comunist, românii nu
puteau vedea viitorul alături de predecesorii lui Putin.
Aderarea la Uniunea
Europeană n-a fost nici uşoară şi nici fluentă. Românii au ajuns să beneficieze
destul de târziu de fondurile europene pentru pregătirea aderării. Lansate încă
pe vremea comunismului, aceste fonduri se numeau PHARE, P şi H venind de la
Polonia şi Ungaria. Litera R din titlu vine de la Restructurare, nicidecum de
la România, pentru că România a beneficiat târziu, foarte târziu, de această
asistenţă pentru restructurarea economiei. Până la urmă, România şi Bulgaria
au fost primite în Uniunea Europeană, la începutul anului 2007, ca un apendice
al lărgirii din 2004, cu primele ţări fost comuniste din Estul Europei.
Sărbătoarea nu a fost completă pentru că de eveniment atârnau o serie de
condiţionări post-aderare, printre care şi ţinerea în afara spaţiului Schengen.
Destul de repede, românii au schimbat volumele de filosofie a construcţiei
europene cu lecţiile de pragmatism şi principiile solidărităţii cu practicile
concurenţei.
În timp, primirea în spaţiul Schengen s-a transformat dintr-o
procedură internă necesară întăririi unităţii europene într-o problemă
naţională şi europeană dintre cele mai neplăcute. Deşi li s-a spus că
îndeplinesc condiţiile încă din 2011, România şi Bulgaria continuă să fie
supuse unui tratament nedemn pentru pasul în spaţiul Schengen. Dacă ne raportăm
strict la conţinutul de mecanism european al Schengenului, participarea
statelor admise în 2007 trebuia să fie automată şi nu un proces de cel puţin 16
ani, un proces chinuitor şi ofensator. O ţară care lucrează din greu pentru
dezvoltare şi pentru a îndeplini condiţiile europene a fost nevoită să
cheltuiască miliarde de euro pentru securizarea frontierei sale cu spaţiul ne-comunitar.
Frontiera României de acolo este frontiera Uniunii Europene cu acest spaţiu. In
mod firesc, UE are responsabilităţi pentru securizarea frontierei sale, nu
trebuie să o lase pe seama statului membru care are neşansa de a se afla în
această parte a Europei. Frontiera României este şi a Austriei şi a altor state
europene, normal ar fi ca Austria să sprijine concret eforturile de securizare
a frontierei, nu să o utilizeze ca un pretext pentru a bloca, cu îndârjire,
funcţionarea în cadrul Uniunii Europene a unui stat membru, egal în drepturi. A
vorbi de la Viena despre garduri în Estul Europei este în măsură să ne dea
fiori reci, nouă, celor care mai credem în ideea europeană.