God save the Queen
Sărbătorirea a 70 de ani de la urcarea pe tron a reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit este un eveniment perfect britanic.
Marius Tiţa, 05.06.2022, 10:30
Sărbătorirea a 70 de ani de la urcarea pe tron a reginei Elisabeta a II-a a
Regatului Unit este un eveniment perfect britanic. În principiu, la începutul
lunii iunie a anului 1952 nu s-a întâmplat nimic memorabil. Succesiunea la tron
se produsese în februarie, când regina Elisabeta a II-a preluase conducerea
statului imediat după moartea tatălui său, regele George al VI-lea. Iar
fastuoasa ceremonie a încoronării a avut loc la 2 iunie, dar 1953.
Britanicii
amână, însă, sărbătorile ce ar trebui să se petreacă iarna şi, la cât de
frumoasă a fost ziua de 2 iunie din acest an, când au avut loc ceremoniile
publice ale Jubileului de Platină, au mare dreptate. Starea vremii la Londra
este şi explicaţia pentru faptul că regina, şi mulţi dintre predecesorii săi,
au două zile de naştere, cea obişnuită, când au venit pe lume, şi cea din luna
iunie, când are loc celebrarea evenimentului. Formula a debutat în 1748, cu
regele George al II-lea, care era născut în noiembrie.
Ca şi acum câteva zile, manifestările
sunt legate de un eveniment mai vechi, defilarea şi manevrele unor regimente,
în uniformele vestite şi cu glorioasele lor drapele, eveniment numit trooping
the colour.
De asemenea, tot ce se întâmplă în aceste zile de celebrare este
plin de simboluri şi semnificaţie. Mai ales pentru că regina Elisabeta a II-a
este un puternic, chiar esenţial, simbol britanic. S-a născut în 1926 iar tatăl
său era al doilea fiu al regelui George al V-lea. În acel moment şi până la
moartea regelui, Albert, ducele de York părea ferit de pericolul urcării pe
tron. Numai că fratele său, Eduard, a ales fericirea personală, renunţând la
tron. Astfel, tatăl reginei Elisabeta a II-a a fost nevoit să se adapteze la
noua responsabilitate, devenind regele George al VI-lea. Iar prinţesa a devenit
moştenitoarea tronului. După perioada războiului, în care întreaga familie
regală – regele, regina şi prinţesa moştenitoare – au devenit simboluri ale
luptei şi rezistenţei, tânăra Elisabeta este chemată să preia responsabilitatea
tronului. Încă nu împlinise 26 de ani dar îi avea alături pe mama sa,
Elisabeta, pe soţul său, prinţul consort Phlipp, poporul şi clasa politică,
Marea Britanie şi întregul Commonwealth.
Dincolo de recordurile de timp atinse
de regină în lunga sa viaţă şi domnie, este o perioadă de fantastice schimbări
şi evoluţii, la scara întregului glob. Marea Britanie a participat la toate
acestea cu o voce distinctă şi fermă. Prima sarcină a fost redresarea după
război, a urmat gestionarea relaţiilor cu coloniile, în plin proces de
de-colonizare, dar şi a relaţiilor cu Europa. Marea Britanie a intrat târziu în
organizaţia comunitară şi a ieşit prima. A luat parte la marile operaţii din
întreaga lume, şi a suferit din cauza terorismului, cel intern dar şi cel
extern. Toate crizele şi provocările economiei internaţionale au trecut şi
peste Marea Britanie dar vitalitatea acestui stat a readus mereu ţara pe
liniile cele mai dinamice.
Cei 70 de ani de domnie au însemnat cel puţin tot
atâţia ani de trăit în lumina incandescentă a reflectoarelor atenţiei publice.
Fiecare decizie, fiecare gest al reginei şi al apropiaţilor săi, copiii şi
soţii lor, nepoţii şi strănepoţii, au devenit imagini publice şi subiecte de
toate felurile. Nu puţine sunt tragediile şi scandalurile care au lovit-o
personal pe regină, a trecut peste toate ca un exemplu de demnitate, un simbol
al liderilor britanici care străbat toate pericolele fără să se abată de la
datorie. Este o listă lungă de evenimente în care regina Elisabeta a II-a a
fost simbol şi reper pentru supuşii săi şi pentru toţi oamenii de pe pământ. De
aceea, nu trebuie să ne mire popularitatea entuziastă de care se bucură regina
în rândul tinerilor, a celor care simt că sunt părtaşi la istorie şi văd viitorul
cu responsabilitate. Alături de regina lor.