Oameni şi ziduri
Şi la nivel geopolitic, zidul poate fi o noţiune pozitivă dar şi negativă.
Marius Tiţa, 21.11.2021, 16:47
Şi la nivel geopolitic, zidul poate fi o noţiune pozitivă dar şi negativă.
Zidul apără oamenii adunaţi într-o familie sau societate dar îi ŞI poate izola
pe oameni, îi poate ţine închişi sau divizaţi. Chinezii au ridicat singura construcţie
umană vizibilă de pe Lună, un zid uriaş, pentru a se izola de lumea exterioară
şi de pericolele ei. Romanii au ridicat ziduri de apărare dar şi de civilizaţie
şi cultură. Şi poduri au ridicat romanii. Evul Mediu este o perioadă a
zidurilor şi a cetăţilor, dar cel mai cunoscut şi mai traumatizant zid
contemporan este Zidul Berlinului. Cu această adevărată cortină de fier,
ridicată în inima Europei, zidul devine un factor internaţional de divizare, de
separare până la izolare a unor ţări sau blocuri de ţări, cu tot cu popoarele
şi cu toţi oamenii care trăiesc acolo. Construcţia europeană se bazează pe
dispariţia zidurilor, a restricţiilor şi a divizării.
Marile realizări ale
filosofiei europene se numesc libertăţi, de circulaţie, pentru oameni, pentru
bani, pentru mărfuri. În acelaşi timp, ca pol de prosperitate, spaţiul
comunitar a devenit o atracţie excepţională pentru toate continentele şi
regiunile lumii. Mediterana, mare nostrum a romanilor, a transformat această
denumire, de-a lungul timpului, în revendicare, fie de la nord, din Europa, fie
de la sud, din Africa. În a doua parte a anului 2015 şi începutul lui 2016,
fluxul de oameni care încercau să intre în Grecia, venind de pe coastele
asiatice ale Mediteranei, a prins Europa nepregătită.
Decizia comunitară s-a
lovit de această problemă umanitară, de situaţia concretă din diferite puncte
nevralgice ale noii rute pentru refugiaţi, deschise pe continentul european.
Este momentul în care Ungaria a decis să ridice un gard de protecţie, un zid de
netrecut, pe frontiera cu Serbia, tocmai pentru a împiedica trecerea masivă a
frontierei de către migranţii noului val. În septembrie 1989, Ungaria a
îndepărtat gardul de sârmă de la frontiera cu Austria, parte a Cortinei de
Fier ce a izolat Vestul capitalist de Estul comunist, permiţând refugiaţilor
est-germani de pe teritoriul său să treacă în Occident. A fost prima deschidere
oficială în zidul Războiului Rece, care
a dus, peste două luni, la căderea Zidului Berlinului. 26 de ani mai târziu,
Ungaria ridica un zid de sârmă pe frontiera sa sudică, devenită frontieră
europeană. Era momentul în care Siria era răvăşită de lupte, era vârful
experienţei ISIS, moment în care oamenii fugeau să scape cu viaţă. Soluţiile
europene pentru această situaţie teribilă au fost departe de a fi ideale dar
s-au făcut eforturi fantastice pentru a uşura suferinţa oamenilor, peste un
milion, veniţi numai în 2015. În prezent, migraţia continuă, oamenii vor să
plece iar Germania rămâne ţinta aşteptărilor şi a speranţelor.
Dacă Europa face
eforturi şi cheltuieli pentru a rezolva criza umanitară a refugiaţilor, alţii
încearcă să profite de pe urma acestei tragedii. Şi nu ne gândim la profitorii
care împânzesc coastele Turciei sau Libiei, generând situaţii de-a dreptul
inumane, ci chiar de state care atrag refugiaţii în acţiuni împotriva statelor
europene. După răpirea disidentului Roman Protasevici, în urma unui act de
piraterie aeriană, Belarus a devenit punct de primire a refugiaţilor, deşi se
află departe de malurile Mediteranei, de prima linie a migraţiei spre Europa.
Refugiaţii au fost lăsaţi să vină în număr mare în Belarus, pentru a apărea,
apoi, la frontiera cu Polonia. Acolo este frontiera Uniunii Europene cu fostul
spaţiu sovietic, cu Belarus, o fostă republică unională, condusă autorahic şi
dictatorial. Asia şi Africa sunt departe dar, totuşi, oameni veniţi de acolo,
unii tineri şi copii, au ajuns la această frontieră ca un zid, îmbrăcată în
sârmă ghimpată. Nu are cum să fie o nouă rută spre Europa ci pare mai degrabă
un desant, o acţiune împotriva Uniunii Europene, care aplică o serie de
sancţiuni împotriva Belarus. Astfel, migranţii devin o masă de presiune,
deplasarea lor nu mai este una naturală ci devine o acţiune politică evidentă.
S-a anunţat că Belarus a evacuat miile de refugiaţi de la frontiera cu Polonia
dar a fost deja trecut un prag, acela al manipulării cu scop politic, într-un
fel de război informal, de alt tip, hibrid, a unor grupuri de oameni, de
refugiaţi, de folosire a unor situaţii umanitare ca mijloc de presiune asupra
unor ţări civilizate care fac din drepturile omului un principiu esenţial bază
al societăţii omeneşti.