Un nou împărat, o nouă eră
Japonia a fascinat întotdeauna prin felul său aparte de a se fi constituit şi de a trăi de mii de ani.
Marius Tiţa, 06.05.2019, 08:38
Japonia a fascinat întotdeauna prin felul său aparte de a se
fi constituit şi de a trăi de mii de ani. Este un amestec de simplitate şi
rafinament, de modern şi tradiţional, de istorie străveche trăită cu toată
forţa contemporaneităţii. În acest context, schimbarea împăraţilor, într-o notă
de incredibil firesc, ne fac să privim cu atenţie noua eră deschisă în Japonia.
Abdicarea împăratului Akihito, după trei decenii de domnie înţeleaptă, a produs
emoţie dar şi înţelegere. Este prima abdicare din 1817 şi a treia din ultima
jumătate de mileniu.
Fiu al împăratului Hirohito, care a condus Japonia în
vremurile teribile ale celui de Al Doilea Război Mondial dar şi ale Războiului
Rece, Akihito a urcat pe tron în complicatul an 1989. În timpul domniei sale,
era numită Heisei, Japonia a cunoscut o perioadă de pace prosperă, lovită doar
de cataclisme naturale, precum cutremurele şi tsunami-urile. În acest timp,
Japonia a marcat o revenire în viaţa internaţională, participând tot mai mult la
marile proiecte umanitare şi de pace ale Naţiunilor Unite.
Decizia împăratului
de a se retrage, după împlinirea vârstei de 85 de ani, a fost primită cu emoţie
şi respect. Desigur, însă, ea este un lucru deosebit dacă privim tradiţia
imperială japoneză, unde împăraţii erau consideraţi fiinţe divine. Domnia lui
Akihito a trecut această tradiţie în istorie, marcând paşi spre modernizare şi
în interiorul casei regale. Nu prea mult, însă, în continuare, în Japonia doar
fii moştenesc tronul, femeile având un rol puţin important în viaţa regală.
Akihito este cel care a adus o schimbare şi în acest cadru, fiind primul
moştenitor al tronului care nu s-a căsătorit cu o prinţesă japoneză. Nunta,
petrecută în 1959, a întrerupt o tradiţie japoneză milenară, viitoarea împărăteasă
nefiind de sorginte nobilă ci doar aleasa inimii viitorului împărat. Anul
următor, în 1960, s-a născut prinţul Naruhito, cel care a urcat pe Tronul
Crizantemei la 1 mai 2019, inaugurând era Reiwa, care va fi asociată deplin cu
istoria sa. Numele noii ere a noului împărat nu a fost ales la întâmplare ci
stabilit de o comisie de personalităţi.
Ca mai întotdeauna în limba japoneză,
cuvintele au multiple sensuri, oscilând între poezie şi filosofie. Astfel,
pentru Reiwa, traducerea oficială propusă este frumoasa armonie. Armonia
apare des în denumirile epocilor împăraţilor japonezi, demonstrând privirea
istroică pe care şi-o propun atunci când urcă pe tron. Tranziţia însăşi este un
proces lipsit de fracturi. Împăratul Akihito şi-a anunţat intenţia de a se
retrage în urmă cu aproape trei ani.
Conform calendarului, procesul efectiv a
avut loc la schimbarea dintre lunile aprilie şi mai, iar festivitatea
încoronării noului împărat va avea loc la 22 octombrie, în acest an. Împăratul Japoniei
nu are un rol activ în viaţa politică, el având, totuşi, o serie de atribuţii
constituţionale. Este un simbol, se spune, dar în Japonia tocmai simbolurile au
o mare importanţă, mai ales dacă este vorba de tradiţie şi de o istorie de mii
de ani. Împăratul Naruhito al Japoniei a anunţat că va continua politica
tatălui său şi va fi simbol al statului şi al unităţii poporului Japoniei.
Primul împărat japonez născut după Al Doilea Război Mondial, Naruhito
reprezintă deplin Japonia contemporană, cu aspiraţiile şi performanţele
sale. Cu o impecabilă înţelegere şi
implicare internaţională, noul împărat reprezintă Japonia modernă, model de
dezvoltare economică pornind de la resurse relativ reduse dar şi de societate care
îmbină tendinţele contemporane cu principii şi tradiţii japoneze. Din primele
clipe ale domniei sale, a arătat drumul pe care va merge, corespunzător
armoniei invocate şi în titlul erei sale, Reiwa.