Colectiv

Într-o noapte de vineri, 30 octombrie, când un frumos weekend începea în Bucureşti, au început să vină în avalanşă veşti greu de crezut sau de acceptat.

Marius Tiţa, 28.10.2018, 04:12

Colectiv este un substantiv comun sau un adjectiv, depinde cum folosim acest cuvânt. Dar, căutând în lumea virtuală, prima definire a cuvântului colectiv” ne trimite la drama petrecută în clubul cu acest nume din Bucureşti, acum trei ani. Într-o noapte de vineri, 30 octombrie, când un frumos weekend începea în Bucureşti, au început să vină în avalanşă veşti greu de crezut sau de acceptat.

Un incendiu accidental izbucnit într-un club arhiplin îşi arăta în fiecare clipă cumplita eficienţă. Mai târziu aveam să aflăm ce s-a întâmplat. Clubul unde tinerii participau la concertul de lansare a unui nou album al unei trupe de metalcore foarte apreciate, Goodbye to Gravity”, era găzduit în subsolul al unei foste fabrici comuniste, Pionierul”. Se ajungea greu la acest club, întâi printre clădiri înghesuite, apoi în subsolul cu geamuri blocate şi un minim spaţiu acces.

Toate aceste lucruri au contat atunci când a izbucnit incendiul care s-a extins cu o incredibilă viteză. În toiul concertului, un foc de artificii care, conform reglementărilor, nu trebuia să fie pus pe pilonii scenei, şi-a trimis scânteile pe peretele unde o substanţă de izolare fonică a luat foc cu rapiditate, iar în câteva secunde a transformat clubul într-un adevărat cuptor cu temperaturi înalte şi gaze toxice. Lupta pentru supravieţuire a fost cumplită, tinerii călcându-se în picioare pentru a scăpa prin spaţiul de acces mult prea mic. În ceea ce a urmat, s-au petrecut drame cumplite dar şi fapte de eroism. Imaginile transmise de televiziuni în cumplita noapte de 30 octombrie 2015 sunt greu de privit, iar relatările martorilor ne lasă fără grai.

Atunci, în aceea noapte, au murit 27 de tineri şi mulţii alţii au fost foarte grav răniţi. Atât de grav încât bilanţul Colectiv, după luni de speranţă şi luptă pentru salvarea vieţii celor grav arşi în incendiul de la clubul Colectiv din Bucureşti, a urcat la 64 de victime. În 2017, în luna iulie, avea să moară un alt rănit al cazului Colectiv, Răzvan, care îşi pierduse iubita în incendiu.

Cel mai tânăr mort la Colectiv avea 15 ani, cel mai vârstnic, 47, dar majoritatea aveau 20 şi 30 de ani. Erau elevi, câţiva, mulţi studenţi şi cei mai mulţi absolvenţi de studii superioare, cu cariere promiţătoare şi vieţi frumoase. În cumplitul weekend deschis de incendiul de colectiv, tinerii au ieşit în stradă şi au demonstrat împotriva corupţiei din societatea românescă pe care o considerau vinovată de teribilul accident. După câteva zile, pe 4 noiembrie, premierul Victor Ponta şi-a dat demisia, fiind instalat un guvern care intenţiona să fie tehnocrat.

La trei ani de la cutremurătorul accident, se vehiculează tot felul de scenarii şi ipoteze, se fac analize post-factum, se dau sentinţe şi se fac acuzaţii. Dar numai în forul public, pentru că justiţia nu a avansat cu nimic în lămurirea tragediei de la Colectiv. La trei ani de la cumplitul incendiu se vorbeşte chiar de reluarea de la capăt a investigaţiei în cazul Colectiv. Dincolo de toate acestea a rămas o uriaşă durere, suferinţa inimaginabilă a părinţilor acestor tineri, a fiinţelor dragi, chiar a copiilor lor. Întreaga societate românească a fost lovită de tragedie şi resimte durerea acelui moment.

Cei 37 care au murit după noaptea groazei au luptat eroic pentru viaţa lor, au murit în spital sau atunci când erau transferaţi în străinătate. Nu au renunţat niciodată pentru că ştiau, dintr-o melodie a trupei Goodbye to Gravity”, care susţinea concertul din noaptea fatidică, că ziua în care renunţăm este ziua în care murim”. Este versul care dă numele melodiei cântate în concertul din noaptea de 30 octombrie 2015, de trupa cu un singur supravieţuitor. Chiar înainte de acest vers, însă, se cânta şi se cântă: Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii.