Aproape nimic despre Ceauşescu
Dacă imposibilul s-ar fi produs de două ori, România ar fi văzut, la acest ceas de iarnă, cele mai groteşti spectacole publice.
Marius Tiţa, 28.01.2018, 07:00
Dacă imposibilul s-ar
fi produs de două ori, România ar fi
văzut, la acest ceas de iarnă, cele mai groteşti spectacole publice. Cele două
condiţii imposibile sunt ca Nicolae Ceauşescu să fi trăit o sută de ani şi comunismul
să fi supravieţuit până în zilele noastre. Aceste performanţe imposibile aveau
nevoie de ceva mai mult de 28 de ani ca astăzi să nu putem vorbi liber despre
comunism şi Ceauşescu. Cele două noţiuni se confundă şi au dispărut amândouă în
decembrie 1989, când comunismul a dispărut ca ideologie conducătoare unică în
stat şi Ceauşescu, liderul autocrat al regimului comunist, a fost executat. Nicolae
Ceauşescu, înlăturat în decembrie 1989, a fost conducătorul absolut şi absurd
al României vreme de aproape un sfert de secol. S-a născut acum o sută de ani,
la 26 ianuarie 1918, într-o familie modestă, de agricultori. A fost pregătit
pentru meseria de cizmar, dar a preferat subversiunea comunistă. A avut şi
noroc de un moment favorabil, la sfârşitul celui de al doilea război mondial,
când armata sovietică a făcut din comunism cruntul destin al României şi al
Europei de Est pentru mai bine de patru decenii.
Ceauşescu era un cadru tânăr
şi de viitor al comunismului în ofensivă. În 1965, liderul comunist de atunci,
Gheorghe Gheorghiu-Dej, a decedat. Este cunoscut pentru că a obţinut plecarea trupelor
sovietice din România şi începuse să se distanţeze de Moscova. Din diferite
motive, vechii lideri comunişti l-au ales în fruntea lor pe Nicolae Ceauşescu.
La 48 de ani, Ceauşescu era cel mai tânăr şef de stat comunist şi lăsa impresia
unui reformator. În 1968, România nu participă la invadarea Cehoslovaciei de
către trupele statelor partenere din Tratatul de la Varşovia, pentru a o
pedepsi pentru intenţiile reformatoare. Ceauşescu a organizat un foarte
îndrăzneţ miting, la Bucureşti, înfierând actiunea Tratatului de la Varşovia, din
care, de altfel, făcea parte. Câştigul de imagine a fost uriaş, începe să
viziteze ţările occidentale, chiar şi America, să fie primit de liderii lumii
libere. La începutul anilor 70 vizitează China şi Coreea de Nord şi este
cucerit de paranoicul cult al personalităţii care se practica pe acolo.
La
scurt timp, Ceauşescu va avea chiar la el acasă, în România, înfiorătoarele
spectacole de adulare aproape mistică. Ziua sa de naştere, 26 ianuarie,
reprezenta un apogeu greu de suportat al cultului personalităţii, cu spectacole
uriaşe, ce mobilizau zeci de mii de oameni transformaţi în mase amorfe care
desenau cu corpul lor chipurile cuplului prezidenţial, steagul partidului
comunist şi tot felul de lozinci bombastice. În timp, represiunea a devenit din
ce în ce mai dură, iar cultul personalităţii s-a dublat, intrând în cadru şi
Elena Ceauşescu, soţia lui Nicolae şi tovarăşa partidului. În anii 80, situaţia
economică a României se prăbuşeşte, inclusiv din cauza unor proiecte faraonice,
iar Ceauşescu a ordonat plata datoriei externe înainte de termen. Totul se
exportă, în timp ce populaţia nu mai face faţă condiţiilor grele de trai.
Frigul stăpâneşte ţara, la patru decenii de la încheierea războiului se
reintroduc cartelele de raţionalizare a alimentelor, iar politica pro-natalistă
provoacă tragedii. În 1989, Europa este răscolită de la un cap la altul de
revoluţii mai mult sau mai puţin paşnice care înlătură regimurile comuniste. Într-un
târziu, dispare şi cel mai urât cuplu de dictatori, Elena şi Nicolae Ceauşescu,
odată cu regimul comunist cu care se confundă. Nicolae Ceauşescu a fost un
dictator comunist criptostalinist. Deşi nu era din generaţia liderilor care au
adus comunismul în ţările lor, când Stalin domnea la Moscova, Ceauşescu a
continuat un astfel de regim pe care a altoit experienţe de propagandă din
China maoistă şi Coreea lui Kim Is Sen. Amestecul s-a dovedit îngrozitor pentru
poporul român care a plătit un tribut de sânge, în 1989, pentru a scăpa de
Ceauşescu şi regimul comunist.