Centenarul unui viitor în 14 puncte
Istoricele realizări ale anului 1918 au început cu declaraţia în 14 puncte făcută de preşedintele Wodroow Wilson în faţa Congresului SUA.
Marius Tiţa, 14.01.2018, 09:05
Istoricele realizări ale anului 1918 au început cu declaraţia în 14 puncte făcută de preşedintele Wodroow Wilson în faţa Congresului SUA. La fel, anul Centenarului începe cu evocarea programaticului document, venit la timp, cât încă vorbeau armele, pentru a da un chip păcii. Se apreciază că idealurile formulate de preşedintele Wilson au grăbit sfârşitul unui război care a secătuit omenirea de forţă şi speranţă. Într-o formă extrem de sintetică, preşedintele de atunci al Statelor Unite contura viitorul postbelic al omenirii. Unii consideră că ideile preşedintelui Wilson erau idealiste, putem însă spune că s-au dovedit a fi de-a dreptul vizionare. Sau programatice, dacă observăm ce s-a întâmplat cu ideile punctual lansate de preşedintele SUA.
De la început se propunea ca tratatele internaţionale să fie cunoscute de toată lumea, să se supună normelor de drept internaţional. Al doilea punct pleda pentru libertatea totală a navigaţiei maritime. În al treilea punct aflăm principiile ce au dus la crearea marilor organizaţii economice ale lumii, inclusiv strălucitul exemplu european. Acesta cere îndepărtarea, pe cât posibil, a tuturor barierelor economice şi restabilirea unor condiţii egale pentru comerţul internaţional între naţiunile care sunt de acord cu principiile păcii şi se asociau pentru menţinerea ei”.
În plin război, pentru că mai era un sfert din prima conflagraţie mondială, se propunea dezarmarea, adică reducerea înarmărilor naţionale până la nivelul necesar siguranţei interne. Următorul punct, al cincilea, se referă la situaţia colonială într-o exprimare destul de neclară dar în care vedem invocat interesul populaţiei atunci când se discută despre suveranitate. Începând cu următorul punct, al Vl-lea, se fac referiri la situaţii geopolitice concrete. La câteva luni doar de la Revoluţia bolşevică, preşedintele american propunea, în cel mai consistent dintre cele 14 puncte, susţinerea Rusiei şi primirea acestei ţări în societatea naţiunilor libere”.
Rând pe rând, se cere restaurarea Belgiei, revenirea Alsaciei şi Lorenei la o Franţă eliberată, ajustarea frontierei Italiei conform liniilor naţionalităţii”, pentru popoarele din Austro-Ungaria se solicită oportunitatea dezvoltării autonome, principiu invocat şi în cazul popoarelor din Imperiul otoman, iar pentru Polonia se cere o existenţă garantată şi ieşire la mare. Al Xl-lea principiul enunţat de preşedintele Wodroow Wilson, acum un secol, încă în plin război mondial, cerea evacuarea României, Serbiei şi Muntenegrului, şi retrocedarea teritoriilor ocupate ale acestora. Ultimul punct al planului Wilson pentru viitorul de secol XX al omenirii este şi cel mai amplu, cel mai cuprinzător.
La finalul discursurlui său din 8 ianuarie 1918, preşedintele american a spus că trebuie formată o asociaţie a naţiunilor” care să acorde statelor mari şi mici garanţii mutuale privind independenţa politică şi integritatea teritorială. Documentul de acum o sută de ani uimeşte prin coerenţă şi clarviziune. Multe dintre ideile promovate sunt noi, îndrăzneţe şi au lovit în inerţiile ce se manifestau atunic, mai ales în spaţiul european. Dacă Planul Wilson a avut un impact esenţial în ultima parte a războiului şi în evenimentele ce i-au urmat imediat, el a fost mai greu acceptat la negocerile de pace, Statele Unite nesemnând, până la urmă, tratatul de pace de la Versailles. Ulterior, multe dintre prevederile sale au fost transpuse în realitate, demonstrând că erau viziune corecte iar idealul păcii merita implicarea tuturor naţiunilor libere ale lumii.