Franţa alegerilor importante
Întotdeauna, în Franţa, alegerile prezidenţiale s-au bucurat de atenţie maximă. Cum, până în anul 2000, mandatul de şef al statului dura 7 ani, ele erau mai rare şi mult mai aşteptate.
Marius Tiţa, 22.04.2017, 13:50
Întotdeauna, în Franţa, alegerile prezidenţiale s-au bucurat de atenţie maximă. Cum, până în anul 2000, mandatul de şef al statului dura 7 ani, ele erau mai rare şi mult mai aşteptate. Atunci, în urma unui referendum, francezii au decis reducerea la 5 ani a celui mai lung mandat de preşedinte de ţară de atunci. În schimb, numărul mandatelor nu este limitat iar procedura de nominalizare este destul de simplă. De obicei, în al doilea tur, cel final, ajung reprezentanţii celor două aripi ale scenei politice, cea de dreapta şi cea de stânga.
Când puterea politică este dată de un alt partid, se petrece cohabitarea între preşedinte, care are prerogative importante, şi guvernul aflat în funcţiune. La toate acestea adăugăm specificul şi greutatea unei ţări ca Franţa, cu o istorie fabuloasă, ţara drepturilor omului şi a integrării europene. Alegerile prezidenţiale din acest an se desfăşoară într-un cadru extrem de complex şi concentrează mize foarte importante. De mai bine de 2 ani, Franţa se află în stare de război împotriva terorismului, flagel care, de fapt, nu a ocolit această ţară niciodată. Acum, însă, terorismul şi crimele în numele islamului fac ravagii în întreaga lume iar Franţa este ţara occidentală cea mai afectată.
Nu mai puţin de joia trecută, un astfel de atac terorist a avut loc chiar pe celebrul bulevard Champs Elysee, simbol luminos al modului occidental de viaţă. Impactul acestei crime teroriste asupra alegerilor prezidenţiale depăşeşte cu mult efectele oricărei campanii electorale şi poate avea efecte decisive. În acele momente chiar, la televizor se petrecea ultima confruntare publică a candidaţilor la preşedinţia Franţei. Dar, înainte de a vedea cine candidează la aceste alegeri, să începem cu cine nu candidează.
Ne gândim, desigur, la preşedintele în exerciţiu, Francois Hollande, care, aflându-se la un nivel în care popularitatea se transformă în impopularitate, a renunţat din start să participe la alegerile care să îl menţină. Mandatul său a fost marcat de explozia fără precedent a fenomenului terorist, cu crime abominabile care au însângerat, anul trecut, la Nisa, chiar bucuria Zilei Naţionale a Franţei. Ne mai gândim la masacrarea, în inima Parisului, a unei întregi redacţii, execuţia spectatorilor ostateci de la Bataclan, asasinarea unui preot chiar în biserica sa, totul pus sub flamura neagră a demenţei Daech.
În acest an, reprezentantul Partidului socialist, care l-a dat pe preşedintele Hollande şi a fost mereu în finală, nu are şanse reale de a repeta performanţa. Oricum, sondajele sunt strânse, inclusiv privindu-i pe cei doi care ar putea merge în turul următor. François Fillon a fost prim ministru când preşedinte era Nicolas Sarkozy dar asta nu l-a împiedicat să îl învingă pe acesta în cursa pentru nominalizarea dreptei. Campania electorală l-a atras într-o serie de scandaluri care i-au redus semnificativ şansele. Emmanuel Macron a fost ministru al economiei dar provine din domeniul bancar. Participă la alegeri şi este cotat cu primele şanse, ca reprezentant al unei mişcări de centru.
Atenţia maximă este atrasă de Marine Le Pen, candidata extremei drepte şi a Frontului Naţional, celebra mişcare înfiinţată de chiar tatăl candidatei. Propunerile ei par a corespunde căutărilor internaţionale, când sunt votaţi liderii autoritari care promit accente naţionale şi chiar măsuri împotriva celorlalţi, inclusiv a străinilor. Brexitul pare să le dea dreptate acestora şi să le apropie poziţia antieruopeană. Astfel, Marie Le Pen a vizitat Moscova şi a anunţat că Uniunea Europeană va muri.
Revenind în actualitate, există temeri întemeiate că atentatul de joi va stimula exact poziţiile naţionaliste, antieuropene, antiemigraţie şi chiar rasiste. Varianta optimistă speră că atacul terorist petrecut exact când candidaţii se confruntau la televizor îi va mobiliza pe cei indiferenţi faţă de procedura democratică a alegerilor şi îi va implica într-un mod pe care îl vom afla odată cu rezultatele votului. Cu siguranţă, însă, mai nou şi metaforic, drumul spre preşedinţia Franţei, adică Palatul Élysée, trece prin Champs-Élysées, unde a avut loc recentul atac terorist.