Putin vizitează Europa
Înainte de 1989, vizita la Budapesta a liderului suprem de la Moscova ar fi produs doar emoții comuniste, în interiorul unui lagăr în care Uniunea Sovietică ținea Estul Europei.
Marius Tiţa, 05.02.2017, 11:54
Înainte de 1989, vizita la Budapesta a liderului suprem de la Moscova ar fi produs doar emoții comuniste, în interiorul unui lagăr în care Uniunea Sovietică ținea Estul Europei. Ungaria era și ea în partea din Europa controlată de Moscova, de la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Așa fusese înțelegerea dintre Roosevelt, Churchill și Stalin, ca Moscovei să i se recunoască interese în partea din Europa cu care se învecina. Sau mai exact pe care a acoperit-o Armata Roșie în drum spre Berlin. Concret, au stat mai bine de patru decenii sub comunism România, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia și o bună parte din Germania.
În aceste țări, cu excepția României, trupele sovietice au staționat până după 1989. Atunci, valul de revoluții care au eliberat aceste țări de comunism a luat-o înaintea situației din Uniunea Sovietică. De abia în 1991 cele 15 republici unionale și-au proclamat, pe rând, independența pentru ca, de Crăciun, Gorbaciov, ultimul sovietic, să își dea demisia, obligat de Boris Elțîn. El era șeful Rusiei, cel mai mare moștenitor al Uniunii Sovietice, uneori singurul. La trecerea în anul 2000, Elțîn i-a cedat puterea, de bună voie, câtă bună voie mai putea fi atunci, unui lider puțin cunoscut dar în plină ascensiune, Vladimir Putin.
Estul european se pregătea să devină parte a Europei vestice iar Rusia lui Elțîn nu se opunea acestei orientări firești. Lucrurile s-au schimbat odată cu preluarea puterii de către Putin care și-a propus să redea Rusiei statutul de mare putere. La scurt timp, fostele țări comuniste din Estul și Centrul Europei au aderat la NATO și Uniunea Europeană. La un moment dat, ele chiar au constituit o orientare nouă, o Europă nouă, mai implicată și mai apropiată de SUA.
Anul 2014 a fost un an de cotitură, început pe un fond de revoluție pro-europeană în derulare, celebrul fenomen Maidan. În februarie 2014, Rusia a făcut un gest care a uimit întreaga lume și lumea încă nu a decis cum să reacționeze: a luat pur și simplu Crimeea, peninsula strategică din Marea Neagră. În același timp, un război ciudat dar extrem de ucigaș răvășea estul Ucrainei, la frontiera cu Rusia. De la început s-a înțeles că toate aceste probleme au lovit Ucraina din cauza orientării sale pro-occidentale.
Uniunea Europeană și SUA au răspuns cu sancțiuni înăsprite treptat astfel că relațiile s-au răcit semnificativ și nici oamenii și nici banii și nici bunurile nu mai circulă ca înainte, mai ales din Rusia către Uniunea Europeană. Și nici chiar energia, gazele mai ales, cu care Moscova ține în șah Europa. De la început s-au găsit voci care s-au opus sancțiunilor împotriva Rusiei dar până la urmă Europa a vorbit cu o singură voce. Dar nu definitiv.
2016 a fost iarăși un an cu evoluții dramatice, dacă ar fi să amintim incredibilul Brexit sau chiar neașteptata candidatură și mai ales victorie a lui Donald Trump la prezidențialele americane. În acest context, vizita lui Vladimir Putin la Budapesta apare ca încărcată de semnificații. Determinarea americană față de politica internațională a Rusiei a intrat în era mandatului Trump de reevaluare și importante schimbări. Interesul economic a fost invocat mereu, atât de președintele Putin cât și de premierul Orban. Amândoi au deplâns sancțiunile ca fiind situații politice ce afectează economicul.
Și totuși, acordul prin care Ungaria va primi gaze rusești la prețuri acceptabile a fost prelungit până în 2012 iar dezvoltarea nucleară a Ungariei se poate baza pe investițiile rusești. Budapesta, totuși, susține că a contabilizat pierderi de 6,5 miliarde de euro din cauză că aplică sancțiunile decise de Uniunea Europeană. Toate acestea asigură Ungariei un rol privilegiat în politica Rusiei și nu numai în cea referitoare la Uniunea Europeană dar și în relațiile cu SUA din noua eră Trump.
