Fotbal şi pace
Din păcate, întrecerile de fotbal nu se desfăşoară în lumina principiului olimpic, cel care cere ca atunci când se întrec atleţii, războiul să se oprească.
Marius Tiţa, 12.06.2016, 01:53
Din păcate, întrecerile de fotbal nu se desfăşoară în lumina principiului
olimpic, cel care cere ca atunci când se întrec atleţii, războiul să se
oprească. Războiul nu se mai opreşte nici în timpul jocurilor olimpice iar
fotbalul a încins mereu spiritele sau a dus chiar la război. Fotbalul a creat
pasiuni ce au depăşit de multe ori nivelul normal sau pe cel al distracţiei.
Confruntarea din teren, care trebuie să fie eminamente sportivă, este preluată
în tribune şi în afara lor sub forme violente, tragice uneori. Dincolo de
aceste pasiuni, există o încărcătură politică a acestor mari evenimente, unde
se flutură steaguri şi echipa se confundă cu ţara.
În Franţa a început
campionatul European de Fotbal, chiar cu meciul de la Paris dintre ţara gazdă
şi România. Atmosfera este tensionată, oraşul-luminilor, pe care nu doar
românii îl venerează, fiind lovit, în noiembrie trecut, de demenţa războiului
teroriştilor împotriva oamenilor. Suspiciunea s-a strecurat în tot ce, înainte,
era joie de vivre la Paris. Acum, şi după atentatul de la aeroportul de
la Bruxelles, oricine poate fi o ameninţare, un om transformat în maşină de
ucis care nu dă doi bani pe viaţă, nici pe a lui, nici pe a semenilor săi. Este
o filosofie străină vieţii pariziene, străină civilizaţiei umane, în general,
care promovează viaţa şi spiritul.
Situaţia actuală, în care se desfăşoară
Campionatul european de fotbal din Franţa,
este complexă şi inedită. Această competiţie s-a desfăşurat pentru prima
dată în 1960, tot în Franţa, şi se numea Trofeul Naţiunilor Europene. În ciuda
numelui, prima finală a fost jucată de URSS şi Iugoslavia, două state federale
care nu mai există în prezent, de fapt de un sfert de secol. Atunci a câştigat
echipa sovietică, dar 4 ani mai târziu, la a ll-a ediţie a competiţiei, URSS a
pierdut în faţa gazdei, Spania franchistă. URSS repetă eşecul de două ori, în
faţa Germaniei şi a Olandei, apoi dispare şi din fotbal şi de pe hartă. La fel
Iugoslavia, mai pierde o finală, în faţa Italiei, iar în anii 90 se
dezintegrează ca stat. În 1992, respingerea Iugoslaviei, calificate la
campionatul european din Suedia, lasă locul Danemarcei care, până la urmă,
câştigă respectivul campionat european. În 1976, Iugoslavia găzduieşte
Campionatul european de fotbal, aflat la a V-a sa ediţie, iar finala este
cântigată de Cehoslovacia, ţară care, de asemenea, s-a împărţit în 2 state, la
începutul lui 1993.
Până acum, România a participat doar la alte 3 Campionate
europene şi cea mai bună performanţă este calificarea în sferturi, în 2000.
Atunci, campionatul european se desfăşura pentru prima dată în 2 ţări, Olanda
şi Belgia. Ultima ediţie dinaintea celei din Franţa, cea din 2012, s-a
desfăşurat şi ea în 2 ţări, Polonia şi Ucraina. Era deja un semn de orientare
vestică a fostei republici sovietice care acum este răvăşită de un război civil
şi cu o parte a teritoriului, Crimeea, amputată, luată de Rusia, colega de
lagăr sovietic a Ucrainei. Aşadar, nu putem vorbi de o istorie îndelungată a
Campionatului European de Fotbal dar în ea vedem frământările Bătrânului
Continent din ultima jumătate de secol, cea mai dezvoltată parte a întregului
glob pământesc. Titlul original al competiţiei, Trofeul Naţiunilor Europene,
reprezintă o serioasă influenţă anglo-saxonă şi face apel la ideea de naţiune
şi stat-naţiune dar nu are nicio problemă să promoveze o interpretare a
termenului european mai generoasă decât o făceau Comunităţile Economice de
atunci. Astfel, naţiuni europene erau şi ţările din Estul comunist, URSS-ul
însuşi, care a avut un parcurs ambiţios, în vremurile de impunere şi ca putere
fotbalistică.
Acum, pericolele se numesc asimetrice şi problemele sunt mai
complexe, necunoscute, practic nu ai cu cine să le negociezi. Aflată în stare
de război cu terorismul, Franţa organizează pentru a treia oară Campionatul
european de fotbal şi vrea ca bucuria acestui sport excepţional să fie
deosebită, àla francaise!