Coruptia boala tranzitiilor

Republica Moldova trăieşte într-o zona de-a dreptul traumatizată a Europei. Pământurile cele mai din Est locuite de români se află acolo unde Europa se întâlneşte cu Asia.

Marius Tiţa, 17.10.2015, 07:38

Republica
Moldova trăieşte
într-o zona de-a dreptul traumatizată a Europei. Pământurile cele mai din Est
locuite de români se află acolo unde Europa se întâlneşte cu Asia. Ca de altfel
întreaga României, Basarabia, după numele său istoric, s-a aflat permanent în
calea marilor imperii, în drumul de la Est spre Vestul Europei, de la Nord spre
Bizanţ şi, mai departe, spre Asia. A existat tot timpul tendinţa ca imperiile
din ultimii o mie de ani să supună statele românilor, într-o formă sau alta. În
1812, când Imperiul ţarilor a ajuns la marginea Moldovei a avut loc prima
rupere a Basarabiei din statul moldovenesc. A fost un joc extrem de ciudat
între două imperii ce se întâlneau, ba chiar se şi luptau, pe teritoriul
Moldovei sau al vecinilor valahi. Atunci se considera că teritoriul Basarabiei
nu este luat de la Moldova ci trece de la Imperiul Otoman la cel ţarist, în
cinicul joc cu bucăţele de hartă al marilor puteri.

După mai bine de un secol,
la sfârşitul primului război mondial, Basarabia redevine românească, de această
dată într-o Românie mare. Peste alte două decenii este din nou luată de marele
vecin de la Est, capatand o altă formă acum, cea de Uniune a sovietelor
comuniştilor. După încă o jumătate din acelaşi secol al XX lea, la destrămarea
imperiului sovietic, Republica Moldova devine independentă şi liberă să îşi
construiască un viitor democratic. Dar sfertul de secol de independenţă a
Republicii Moldova este departe de a fi o perioadă de aur, de înflorire a
vieţii şi a societăţii. Proclamarea independenţei de majoritatea românofonă nu
a convenit geostrategiei vecinului de la Est. Moscova nu a renunţat niciodată
la principiul vecinătăţii apropiate, promovat în ultimii ani ai epocii
sovietice astfel că mereu a considerat ca fiind legitim interesul apăsător pe
care îl manifestă asupra foştilor colegi din Uniunea Sovietică. Lucrurile au
evoluat, desigur, în ultimul sfert de secol, mai ales după destrămarea oficială
a URSS. Deşi au plecat împreună la drum, grupul republicilor baltice a ajuns
mult mai departe, în NATO şi în Uniunea Europeană, în timp ce Republicii
Moldova i s-a rezervat o poziţie de relativa neutralitate.

România a fost, de-a
lungul timpului, un sprijin constant în orientarea pro-occidentală dar nici
Bucureştiul nu a beneficiat de o susţinere exuberantă în drumul său european.
În plus, ambele state româneşti au cunoscut o tranziţie post-comunistă extrem
de complicată, traumatizantă de-a dreptul. Demarajul economic s-a produs cu
dificultate iar tot ce a fost nou şi de neanticipat în fenomenul tranziţiei de
la comunismul unipartit la capitalismul democratic nu a ocolit România sau
Republica Moldova. Dificil de explicat, dar fără puterea de a uimi, la Chişinău
a avut succes un puternic curent criptocomunist pro-rus. Găsim în acest
ingrendient o puternică minoritate rusă, nostalgia după unele vremuri presupus
mai prospere dar mai liniştite, îl găsim şi pe homo sovieticus, care a
supravieţuit la marginea Imperiului, şi, independent de acestea sau în strânsă
legătură, o opţiune comunist-bolşevică, înfloritoare în vremuri de criză
continuă şi lipsă de alternative.

Din vremurile noi vine o teribilă poftă de
îmbogăţire, prin combinaţia de corupţie generalizată şi posibilităţi oferite de
democraţie şi de economia de piaţă. Astfel s-a ajuns, în Republica Moldova la
dispariţia unui miliard de euro din bănci, la arestarea fostului premier, Vlad
Filat, cu orientare pro-occidentală şi la declanşarea a ceea ce ar putea să fie
o contribuţie specială a Chişinăului la practica geopolitică a vremurilor
noastre, o demonstraţie de tip Maidan întoarsă pe dos, adică anti-occidentală.