Regele Mihai
Pentru români, faptul că îşi pot omagia regele la împlinirea a 93 de ani este o minune şi un dar istoric. Trebuie să simţim asta, indiferent de sentimente şi mai ales de opţiunile care ne fac să fim fani sau adversari ai ideii de monarhie în România.
Marius Tiţa, 25.10.2014, 00:09
Pentru români, faptul că îşi pot omagia regele la împlinirea a 93 de ani este o minune şi un dar istoric. Trebuie să simţim asta, indiferent de sentimente şi mai ales de opţiunile care ne fac să fim fani sau adversari ai ideii de monarhie în România. Mai ales că istoria României trebuie citită înainte de a face aceste opţiuni, care nici măcar nu sunt obligatorii.
Putem să ne acceptăm istoria, să fim mândrii până la lacrimi de anumite momente sau să regretăm, postfactum, că nu s-a întâmplat altfel, în anumite momente. Orice opţiune pro sau contra unei idei sau a unor oameni ce aparţin istoriei trebuie făcută în cunoştinţă de cauză, cu foarte multă informaţie la bază, cu toată dechiderea şi înţelegerea. Desigur, în astfel de situaţii este aproape imposibil să faci o opţiune dar, aşa cum spuneam mai devreme, nici nu este nevoie să dăm sentinţe, mai ales că nu este vorba de vreun proces şi nici noi nu suntem judecători.
De altfel, ideea opţiunii pro sau antimonarhice a cam căzut în desuetitudine, aparţine unor vremuri de maximă încrâncenare, mai ales pe scena politică, în timp ce partidul celor care nu înţeleg să se declare într-un fel sau altul este tot mai numeros. Iar figura regelui Mihai este unul dintre motivele pentru care refuzăm să mai facem disocieri şi opţiuni radicale când este vorba de un astfel moment al istoriei noastre. Şi mai este posibil ca, ocupaţi să interpretăm faptele din alte vremuri, să nu vedem istoria ce se scrie de un sfert de secol încoace. Iar regele Mihai este parte activă şi a acestei istorii, a vremurilor deloc liniştite, ci, dimpotrivă, de multe ori foarte ciudate, ce au urmat căderii regimului comunist. Mai mult, a făcut-o aşa cum îi este felul regelui Mihai sau cum îi stă bine unui suveran, cu discreţie şi fermitate, cu decenţă şi anvergură, cu deferenţă şi demnitate.
Mihai l al României nu a avut deloc o viaţă uşoară. A cunoscut şi s-a confruntat cu tot ce a fost mai furtunos în sferele înalte ale statului în ultimul aproape un secol. Născut în 1921, în ziua de 25 octombrie, Mihai este fiul prinţului moştenitor de atunci, viitorul rege Carol al ll-lea. În 1927, când moare bunicul său, regele Ferdinand, care condusese România pe câmpurile de luptă ale primului război mondial, prinţul moştenitor renunţase de vreo doi ani la tron, astfel că următorul la succesiune este chiar prinţul de nici 6 ani. Mihai ajunge rege la această vârstă extrem de fragedă, dar peste trei ani este înlăturat de la domnie de chiar tatăl său. Carol renunţase la ideea de a domni, în 1925, dar în 1930 decide să ia tronul, de la chiar fiul său, micul rege Mihai l.
În 1940, regele Carol al ll-lea se retrage iar, abdică de această dată, şi îi lasă tronul tot fiului său, Mihai, acum un tânăr de 19 de ani. În plin război, nici a doua domnie a lui Mihai nu a fost una liniştită. România tânărului rege era o ţară din nou plasată între marile puteri, dar care suferise deja masive amputări teritoriale, în favoarea vecinilor săi din vest, nord, est şi sud. În 1944, este elementul determinant în acţiunea de scoatere a ţării din alianţa cu Germania hitleristă, dar comunismul ce venea în zgomot de tancuri din est l-a alungat de la domnie şi din ţară.
Regele Mihai a trăit departe de România mai mult decât a ţinut comunismul pe aceste meleaguri. Cei care au luat puterea de la Ceauşescu, în 1989, nu au înţeles imediat ce înseamnă să mai ai încă un rege cu personalitatea şi experienţa istorică a Majestăţii Sale şi i-au refuzat, pentru o vreme, întoarcerea acasă.
Până la urmă, lucrurile au intrat în cursul lor firesc iar regele Mihai l se bucură, în sfârşit, de respectul şi aprecierea pe care acest capitol al istoriei românilor o merită. Şi, ca de fiecare dată când nu ai nevoie de argumente şi contrargumente, şi nici de opţiuni radicale, Mihai l este iubit de românii care au şansa să îşi sărbătorească unsul la 93 de ani de viaţă.