Votul – drept, datorie
Posibilitatea alegerii este sinonimă cu cea de libertate, iar libertatea se însoţeşte cu democraţia. Libertatea alegerii este esenţială pentru votul democratic.
Marius Tiţa, 27.05.2014, 12:25
Posibilitatea alegerii este sinonimă cu cea de libertate, iar libertatea se însoţeşte cu democraţia. Libertatea alegerii este esenţială pentru votul democratic. Oamenii fac în permanenţă alegeri, atât personale cât şi legate de societatea în care trăiesc. O societate democratică trebuie să permită desfăşurarea unor alegeri libere, a unui vot fără constrângeri. De fapt, votul liber este principiul de bază al democraţiei pentru că tot ce se desfăşoară în sfera publică îşi trage esenţa din opţiunile membrilor societăţii.
Societăţile democratice moderne merg mai departe de asigurarea libertăţii alegerilor, un principiu elementar, şi se caută consultarea publică pe o gamă cât mai largă de subiecte esenţiale pentru societate. Principiul subsidiarităţii, care dă soluţii problemelor la nivelul adecvat, aduce şi alegerea la nivelul fiecărui nivel de organizare. De asemenea, consultarea se face la fiecare dintre aceste niveluri şi generează o colaborare permanentă a aleşilor şi alegătorilor.
O democraţie europeană îşi alege primarii, consilierii locali, lideri ai unor structuri regionale, parlamentari, şefi de stat. În acelaşi timp, se organizează referendumuri pe diferite teme de interes naţional sau, din ce în ce mai des, care privesc o structură teritorială sau o localitate. În această săptămână, votul democratic se manifestă la nivelul membrilor Uniunii Europene, unde, din 1979, se desfăşoară, la fiecare 5 ani, un vot universal menit să-i desemneze pe membrii Parlamentului Europei comunitare. Dar, pe alocuri, alegătorii vor vota şi pentru o serie de reprezentanţi în forumurile locale.
Este şi cazul României, unde la 25 mai se va vota naţional pentru cei 32 de europarlamentari ai României dar şi pentru o serie de membri ai Parlamentului de la Bucureşti sau reprezentanţi ai autorităţii locale, acolo unde aceste funcţii au fost vacantate din 2012, când s-au desfăşurat precedentele alegeri, atât locale cât şi parlamentare. Membri ai Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007, românii au participat ş la alegerile europene la termen din 2009, reprezentarea în Parlamentul European devenind o chestiune de un interes din ce în ce mai mare pentru români, ca de altfel întreaga problematică europeană.
De altfel, grija pentru specificul local este un alt principiu important al construcţei europene ş alegerile europarlamentare din acest an o dovedesc încă o dată. Pe de altă parte, dincolo de principiile generale, ce ţin de democraţie şi proiectul comun european, există o tendinţă evidentă de unificare a abordărilor şi a procedurilor. Orientările politice trimise în Parlamentul European de alegătorii din fiecare ţară membră se regăsesc în structuri politice unitare, grupurile parlamentare transanţionale.
Există şi o perioadă comună a alegerilor în tot spaţiul comunitar, de obicei o săptămână, în luna iunie. În 2014, pentru prima dată, alegerile pentru Parlamentul European se desfăşoară în luna mai. În 2007, românii au votat în noiembrie pentru primii lor eurodeputaţi, dar pentru un mandat incomplet, până la alegerile programate în 2009. De altfel, formula este simplă, dacă anul în care trăim se termină cu 4 sau 9 înseamnă că, în iunie sau, mai nou, în luna mai, mergem la vot să ne desemnăm europarlamentarii.
Un vot important pentru Europa vine şi din afara Uniunii Europene. Este vorba de alegerile prezidenţiale din Ucraina, unde democraţia alegerilor se confruntă cu o criză ce derapează în fenomene incontrolabile, de violenţă soldată cu victime. Evoluţiile din Ucraina sunt importante pentru întreaga Europă democratică, pentru întreaga comunitate internaţională, astfel că dreptul de vot, posibilitatea alegerii viitorului societăţii, devine esenţial şi chiar obligatoriu, acolo unde situaţia o permite.
