Zi de zi, clipă de clipă
Cu fiecare clipă care trece, anexarea Crimeii de către Rusia capătă tot mai multă consistenţă. Aceasta nu vine din puterea juridică a vreunui document semnat sau invocat, ci din incredibila forţă a faptului împlinit.
Marius Tiţa, 22.03.2014, 08:29
Cu fiecare clipă care trece, anexarea Crimeii de către Rusia capătă tot mai multă consistenţă. Aceasta nu vine din puterea juridică a vreunui document semnat sau invocat, ci din incredibila forţă a faptului împlinit. În scurt timp, tinerii care debutează în şcoli şi în viaţă ne vor întreba dacă vreodată Crimeea a fost în Ucraina şi vor avea în Putin un fel de model de Superman.
Scenariul anexării Ucrainei a fost impecabil şi nu a uitat nimic, s-a votat rapid, la referendum, Duma s-a mişcat şi ea, pensiile cresc, vin şi investiţiile masive, odată cu un pod peste marea ce separă peninsula Crimeea de ţărmul rus, cetăţenii de acolo vor primi de la Moscova o oră în plus de somn, dimineaţa, odată cu adoptarea fusului orar rus.
Momentul cheie al operaţiunii este, fără îndoială, discursul preşedintelui Putin, complex dar eficient, uşor de înţeles şi de utilizat. Nu îi lipseşte, practic nimic, nici raportarea patriotică la istorie, nici compararea cu precedente internaţionale, cu citate din documente ONU, au fost prezentate argumentele ruseşti şi s-a răspuns acuzaţiilor occidentale. Sentimentele naţionale sau doar imperiale au fost şi ele aduse în discurs, pe un ton uman, de discuţie între oameni obişnuiţi, cetăţeni de bunăcredinţă. Şi la fel de prieteneşte li s-au dat asigurări celor din alte zone conflictuale că anexările se vor opri aici.
În aceeaşi zi, separatiştii din Transnistria, un fel de stat de facto din estul Republicii Moldova, scriau la Moscova că vor şi ei să fie anexaţi la Federaţia Rusă. Transnistria este o fâşie de pământ, de-a lungul Nistrului, strict între Republica Moldova, de care aparţine legal, şi Ucraina. Transnistria şi-a proclamat unilateral independenţa, acum mai bine de două decenii, sprijinindu-se pe ajutorul armatei ruse, foste sovietice, staţionate acolo. Toate aceste aspecte trebuiau să fie cunoscute şi analizate de puterile şi organismele occidentale când îşi clădesc politica de vecinătate cu fostele state sovietice.
Se împlinesc 5 ani de când funcţionează Parteneriatul estic iar rezultatele sunt ca şi inexistente. Dintre partenerii estici participanţi la Summitul de la Vilnius doar doi, Republica Moldova şi Georgia, au avut curajul să meargă mai departe, spre un acord de asociere cu Uniunea Europeană. Armenia, Azerbaidjan, Belarus şi Ucraina au fost nevoite să procedeze ca la sfârşitul celui de al doilea război mondial, când ţările estice ocupate de sovietici au trebuit să refuze planul Marshall, când s-a pus problema opţiunii între Vest şi Est.
În timp ce acţiunea organizaţiei europeane este grevată de o birocraţie cel puţin lentă, Moscova promite şi morcovi economici dar şi bastoane secesioniste. Astfel, anexarea Crimeii s-a produs la 48 de ore de la un referendum la fel de rapid organizat şi desfăşurat în timp ce semnarea documentelor de asociere ale Republicii Moldova şi Georgiei la UE cu se va produce nu mai târziu de luna iunie, înainte de plecarea în concediul european din această vară. Dar asta nu înseamnă că procesul este încheiat ci va urma ratificarea acordului de către cei 28 de membri ai UE şi de cele două ţări asociate din estul fost sovietic. Şi astfel se poate aprecia că acordul de asociere a Republicii Moldova şi Georgiei la Uniunea Europeană va intra în vigoare în 2015, nu mai târziu de prima aniversare a anexării Crimeii de către Rusia şi pierderea ei de către Ucraina, care îşi doreşte să fie asociată şi ea proiectului vest şi nu est-european.