Liniile bugetare strategice ale viitorului Cadru Financiar Multianual
Bugetul UE pe termen lung, denumit și cadrul financiar multianual (sau CFM), oferă un cadru stabil pentru execuția bugetului anual al UE. El traduce prioritățile politice ale Uniunii în termeni financiari pentru o perioadă de mai mulți ani și stabilește cuantumuri maxime anuale (plafoane) pentru ansamblul cheltuielilor UE și pentru principalele categorii/priorități în materie de cheltuieli (linii bugetare).
Robina Cornaciu, 08.03.2019, 08:25
Bugetul UE pe termen lung, denumit și cadrul financiar multianual (sau CFM), oferă un cadru stabil pentru execuția bugetului anual al UE. El traduce prioritățile politice ale Uniunii în termeni financiari pentru o perioadă de mai mulți ani și stabilește cuantumuri maxime anuale (plafoane) pentru ansamblul cheltuielilor UE și pentru principalele categorii/priorități în materie de cheltuieli (linii bugetare).
Recent în plenul Parlamentului Europen de la Strasbourg au fost votate liniile bugetare strategice ale viitorului Cadru Financiar Multianual. Este varianta de buget asumată și adoptată de PE pe baza căreia se va negocia cu Comisia și Consiliul. Plenul și-a asumat o creștere a contribuției statelor membre la bugetul UE de la 1% din Produsul Intern Brut, la 1,3%.
Europarlamentarul Răzvan Popa a cerut ca fondurile pentru programul de coeziune si pentru cel al politicii agricole comune sa ramână cel putin la nivelul acestui exercitiu bugetar, lucru acceptat de Parlament. De asemenea, europarlamentarul român a mai solicitat ca solidaritatea economică și socială sa nu fie sacrificată în detrimentul noilor provocări de la nivelul Europei.
Parlamentul European, în calitate de reprezentant direct al cetățenilor UE, are obligația să se asigure că viitorul Buget al Uniunii Europene va corespunde obiectivelor de dezvoltare ale statelor membre. Politica financiară a UE se poate adapta și trebuie să se adapteze la realități, dar nu poate fi una care să abandoneze obiectivele fundamentale ale Uniunii. Parlamentul va trebui să apere acele programe prin care UE a ajutat până acum dezvoltarea statelor membre – în primul rând Politica de Coeziune și Politica Agricolă Comună. Dar nu trebuie să uităm nici de necesitățile pentru educație și cercetare, infrastructură, reducerea șomajului în rândul tinerilor, sprijinul pentru IMM. Nu trebuie să ne temem de a cere lucruri corecte în discuțiile pe care le vom avea în viitor – spre exemplu, să solicitam marilor companii să plătească taxe acolo unde își produc profiturile. Statele membre UE sunt o piață pentru aceste companii, și doar plata în mod corespunzător a taxelor poate arăta că marile companii respectă ceea ce li se oferă. Discuția nu este despre state, ci despre ansamblul Uniunii Europene.