Planul pentru soia

Parlamentul European şi Comisia Europeană, fiecare în parte, au generat două documente prin care cheamă ţările europene la realizarea unui plan pentru soia, pentru asigurarea independenţei din punct de vedere proteic a Europei.

Ștefan Rancu, 12.07.2018, 16:05

La reuniunea de la Schwäbisch Hall, Germania, principalele ţări producătoare de soia, cele care sunt grupate în jurul bazinului Dunării, prin conceptul de Donau Soia şi Europe Soia, şi-au propus să găsească o soluţie pentru a dezvolta sectorul de cultivare a soiei şi a plantelor proteaginoase. Este ştiut faptul că Europa importă 97% din necesarul de soia şi aproximativ 70% din necesarul de proteină vegetală. Acest aspect conduce la o sensibilitate şi la o vulnerabilitate a continentului european.

Foarte important a fost următorul aspect: piaţa europeană îşi doreşte să consume soia din surse nemodificate genetic şi, în contextul acesta, mai larg, al discuţiilor, România a fost evidenţiată ca fiind principala ţară din Uniunea Europeană care are potenţial de dezvoltare a soiei. În momentul de faţă, aproximativ 165.000 de hectare sunt cultivate în România cu soia, ceea ce poziţionează ţara noastră pe locul al doilea, ca suprafaţă, la nivel european, şi pe locul al treilea la nivelul producţiei.

Cu această ocazie, Alexandru Potor, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, participant din partea României la reuniune, a transmis trei mesaje foarte importante:

– investiţiile în sistemul de irigaţii trebuie să fie o prioritate la nivel european, pentru că am vrut să fac o legătură cu viitoarea Politică Agricolă Comună, unde se pare că reprezentanţii comisiei, în draftul de propuneri pe care l-au transmis, nu prea mai favorizează investiţiile în irigaţii

– mecanismul sprijinului cuplat, care a dat, de fapt, randamente destul de bune în România şi care a condus la creşterea suprafeţelor şi a producţiilor de soia, ar trebui să fie inovat, modificat într-un sens pozitiv şi continuat, pentru că am văzut că sunt câteva ţări din Uniune care pun la îndoială eficacitatea acestui mecanism sprijin cuplat”;

– legat de cercetare şi de banii investiţi în cercetare, multe resurse vehiculate în domeniul cercetării, din păcate, tind să se coaguleze doar în state din vestul Europei. Sunt universităţi, institute de cercetare care au într-adevăr o tradiţie şi un portofoliu foarte important de proiecte, iar pe baza acestui portofoliu sunt considerate ca fiind poli de excelenţă, dar, cu toate acestea, poli de excelenţă considerăm că sunt şi institutele din România.