Istoria UE – ep 4: Tratatul de la Lisabona – după 10 ani (evoluții, consecințe)
După 10 ani, încă avem de studiat Tratatul de la Lisabona. Și încă mai descoperim valențe. (Prof. univ. dr. Iordan-Gheorghe Bărbulescu)
Luana Pleşea, 21.12.2019, 19:55
După 10 ani, încă avem de studiat Tratatul de la Lisabona. Și încă mai descoperim valențe. (Prof. univ. dr. Iordan-Gheorghe Bărbulescu)
În anul 2004, UE s-a extins cu nu mai puțin de 10 țări. Opt state din Europa Centrală și de Est – Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Ungaria – aderă la Uniune, punând, astfel, capăt divizării Europei decise de marile puteri la Yalta (Crimeea), în urmă cu 60 de ani. Cipru și Malta devin și ele membre.
Trei ani mai târziu, vine rândul României și Bulgariei.
Era nevoie, așadar, de o reformare a cadrului legal al Uniunii Europene, pentru a-i spori eficiența. O reformare a instituţiilor Uniunii, dar şi a modului de luare a deciziilor la nivelul acesteia.
Astfel că, la 13 decembrie 2007, cele 27 de state semnau Tratatul de la Lisabona, care urma să intre în vigoare la 1 decembrie 2009.
Uniunea Europeană nu a ajuns la limita ei de dezvoltare. Eu cred că vom avea în continuare dezvoltări – pe dimensiunea economică (nu avem încă o uniune economică), pe dimensiunea de politică externă și de securitate comună, politica de apărare, justiție și afaceri interne. Oare e întâmplător că s-a creat Parchetul European, care să lupte împotriva fraudelor pe fonduri europene? E tot un pas. E întâmplătoare cooperarea prin Europol? Nu e. Europol nu mai e doar o bază de date. (Prof. univ. dr. Iordan-Gheorghe Bărbulescu)
