Singurul samizdat din România comunistă care a depăşit graniţele ei a fost "Ellenpontok" sau "Contrapuncte".
Singurul samizdat din România comunistă care a depăşit graniţele ei a fost "Ellenpontok" sau "Contrapuncte". El a fost scris de un grup de intelectuali maghiari format din profesorul de biologie din Oradea, Antal Karolyi Toth şi de soţia acestuia, de poetul Geza Szocs din Cluj şi de filosoful Attila Ara-Kovacs, cel care a avut ideea. "Ellenpontok" a circulat în afara României datorită sprijinului acordat de opoziţia anticomunistă din Ungaria.
Csongor Janosi de la Institutul de Cercetări al Universităţii din Bucureşti a documentat cazul samizdatului "Ellenpontok". El a afirmat că grupul format din soţii Toth, Szocs şi Ara-Kovacs a avut atât motivaţii personale, cât şi colective pentru acţiunea lor. "De ce a apărut acest samizdat la Oradea şi nu în Cluj sau Târgu Mureş? Răspunsul, pe lângă motivaţia personală a viitorilor editori, este strâns legat de încercarea eşuată de a înfiinţa o revistă culturală maghiară la Oradea în vara anului 1980. Iniţiatorii acţiunii au întocmit un memoriu către Comitetul Central al PCR şi către Uniunea Scriitorilor din Bucureşti pentru o revistă care să aibă o redacţie proprie de tipul revistei "Korund" din Cluj sau al revistei "Igaz Szó" din Târgu Mureş. Exista şi un plan de avarie care propunea ca publicaţia proiectată să apară ca supliment al revistei de cultură şi literatură de limba română "Familia" din Oradea."
Conform lui Janosi, acesta a fost momentul-cheie când iniţiatorii au spus că trebuie să facă ceva ilegal dacă legal nu fusese posibil. În vârstă de 28 de ani, Ara-Kovacs l-a convins şi pe Szocs să participe la scrierea samizdatului, iar soţii Toth li s-au alăturat în 1982. Csongor Janosi a vorbit despre începuturile revistei: "Activitatea editorială a fost începută în februarie 1982. Cea mai mare parte a textelor erau colectate de Ara-Kovacs, redactorii din Oradea se ocupau de structurarea şi multiplicarea revistei şi distribuirea ei în Oradea şi în Ungaria, iar Szocs se ocupa cu distribuirea în zona Clujului şi în secuime. Principiul redactorilor a fost să vorbească deschis despre condiţiile în care trăiau, Ara-Kovacs a redactat un text cu caracter general care apărea pe coperta a doua a fiecărui număr. Prima parte a acestui text poate fi considerată un "Credo" al revistei pe care îl rezum: "Contrapuncte" este o revistă samizdat, apariţia ei este ocazională, vrem să facem cunoscute încălcările drepturilor omului din Europa Centrală şi de Est şi, în cadrul lor, a reprimării politice, economice şi culturale a maghiarilor din Ardeal."
Revista se inspira din publicaţiile maghiare şi poloneze de samizdat, dar şi din mişcările de opoziţie din acele ţări. O treime din articolele apărute în "Ellenpontok" au fost articole preluate din reviste de samizat străine, jumătate dintre articolele originale i-au aparţinut lui Ara-Kovacs. Csongor Janosi s-a referit la modul de tehnoredactare al revistei precum şi la conţinutul ei. "Primele 6 numere au fost multiplicate în câte 5 exemplare cu o maşină de scris adusă clandestin de Ara-Kovacs din Ungaria. Nefiind înregistrată la Miliţie, nu putea fi identificată pe baza literelor din text. Primele 5 numere au fost scrise de Ara-Kovacs şi multiplicate de Ivona Toth, cel de-al 6-ea număr aparţinând lui Antal Karolyi Toth. Numerele 7 şi 8 au fost multiplicate în 50 de exemplare de soţii Toth în subsolul locuinţei lor folosind un multiplicator polonez. Dimensiunile numerelor variază între 14 şi 56 de pagini. Numărul 8 a apărut în octombrie 1982, este opera lui Antal Karolyi Toth şi conţine memorandumul şi propunerea de program politic. Cele două documente au formulat cerinţe politice alternative şi au criticat politicile regimurilor est-europene. Aceste documente au devenit cunoscute deoarece prin diferite filiere au fost trimise ambasadelor SUA, Marii Britanii, Finlandei, Franţei, RFG, Austriei. Cele două documente au ajuns şi la şedinţa de la Madrid a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa ce avea pe ordinea de zi îmbunătăţirea relaţiilor şi implementarea Actului de la Helsinki."
În intervalul martie-octombrie 1982 au apărut 8 numere cu 65 de scrieri, în total, 293 de pagini. Ultimul număr, 9, avea 24 de pagini. Postul de radio Europa liberă în limba maghiară a început să acorde o atenţie sporită samizdatului şi, astfel, Securitatea a devenit mai activă în căutarea autorilor scrierii clandestine. În scurt timp, în toamna anului 1982, Securitatea din Cluj a reuşit să obţină informaţii care au dus la percheziţionarea locuinţei lui Szocs şi la găsirea revistei. Apoi a urmat locuinţa familiei Toth din Oradea şi locuinţele celor care intraseră în posesia samizdatului. Csongor Janosi. "Foarte interesant este însă că editorii "Contrapunctelor" nu au fost arestaţi, ci s-au apărat în libertate. În ianuarie, februarie, martie 1983 au fost chemaţi să dea declaraţii, în cele din urmă, pe 17 mai 1983, cazul lor a fost închis şi ei au fost achitaţi. Toţi cei implicaţi au fost chemaţi la sediile Securităţii din Cluj şi Oradea şi au fost avertizaţi. Nu au fost luate măsuri penale, motivul fiiind acela că nu servea intereselor regimului ca samizdatul să devină un caz, iar cei implicaţi să fie martirizaţi."
Povestea eroilor samizdatului "Ellenpontok" s-a încheiat, ca în atâtea cazuri, cu emigrarea. Au plecat în Ungaria, Ara-Kovacs în 1983, soţii Toth în 1984, iar Szocs în 1986 în Germania de Vest, după 1989 acesta din urmă revenind la Cluj.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved