România este membră a Uniunii Europene de mai bine de zece ani. În tot acest timp, românii au sperat că veniturile lor se vor apropia, măcar într-o măsură cât de cât decentă, de cele ale europenilor din vest.
România este membră a Uniunii Europene de mai bine de zece ani. În tot acest timp, românii au sperat că veniturile lor se vor apropia, măcar într-o măsură cât de cât decentă, de cele ale europenilor din vest. Potrivit statisticilor, salariile din est au crescut, dar relativ puţin, după cum remarca recent, la Bruxelles, Luca Visentini, secretar general al Confederaţiei Europene a Sindicatelor. "Încă ne confruntăm, în Europa, cu o diferenţă incredibilă de salarii. Potrivit cifrelor, în special venind de la Eurostat şi de la OCDE, este clar că, în timp ce productivitatea în estul Europei atinge aproape aceleaşi nivel ca în vest, mergând la 70, 80 sau chiar 90 la sută în anumite cazuri, salariile nu urmează de loc aceeaşi direcţie. Stau la 25 la sută, 30 la sută sau 40 la sută în cel mai bun caz, în ţările din est. Deci este clar că dacă vom continua cu această diferenţă, dacă vom continua cu acest fel de competiţie internă incorectă, bazată pe munca ieftină, nu există niciun viitor pentru piaţa unică. Avem deci nevoie să ne ocupăm de această problemă, şi credem că cea mai bună cale este de a avea o alianţă puternică între autorităţile publice şi partenerii sociali pentru a ne asigura că putem să aliniem salariile cu progresul productivităţii. Şi putem chiar să împingem astfel, mai tare, creşterea productivităţii în Uniunea Europeană".
Pentru a merge la sursele întârzierii înregistrate de creşterea salariilor din estul Europei faţă de vest, am vorbit cu Dumitru Fornea, membru al Comitetului Economic şi Social European, responsabil cu relaţiile internaţionale în cadrul Confederaţiei Sindicale Naţionale MERIDIAN din România. "Politicile salariale diferă de la o ţară la alta. Motivul competitivităţii scăzute nu mai este de actualitate, fiind deja recunoscut şi la nivel european că ţările din estul Europei se apropie vertiginos de un nivel al competitivităţii similar cu cel din vestul Europei. Se pare că sunt aspecte care privesc politicile sociale şi salariale şi acordurile pe care guvernele din statele din centrul şi estul Europei le-au făcut cu diverse companii multinaţionale care au condiţionat prezenţa lor pe teritoriul statelor respective de politici salariale favorabile. Companiile multinaţionale încearcă să‑şi menţină cât mai mult timp posibil avantajul competitiv pe care îl au faţă de alte zone din lume. În discuţiile care apar cu guvernele statelor respective din estul Europei, în special, aceste guverne sunt ameninţate că, în situaţia în care vor ridica salariul minim sau mediu pe economie, companiile vor migra mai departe către est, către Bangladesh, către Pakistan, către alte zone din lume în care pot plăti un salariu şi mai mic".
Reprezentanţii mediului de afaceri au un punct de vedere oarecum diferit. Să o ascultăm pe Emma Marcegaglia, preşedinta organizaţiei patronale BusinessEurope: "Suntem de acord că poate fi o problemă cu salariile, mai ales în Europa de est, dar este foarte important ca aceasta să meargă mână în mână cu productivitatea, la nivel total, nu doar cu productivitatea legată de costurile cu munca, ci şi cu productivitatea întregii ţări. Iar asta trebuie făcut companie cu companie, nu doar la nivel general, ci companie cu companie. Sunt companii care îşi permit creşterea salariilor şi sunt companii care nu pot fi de acord. În această direcţie, rolul dialogului social şi rolul negocierii sunt foarte importante".
Dialogul social şi negocierea nu funcţionează însă la fel de bine peste tot în Europa. În România, în ultima decadă, deciziile guvernamentale nu au ajutat foarte mult în acest sens. Dumitru Fornea, sindicalist, membru al Comitetului Economic şi Social European "S-a modificat Legea Dialogului Social şi a fost promovată americanizarea relaţiilor industriale, în sensul că s-a descurajat negocierea unui contract colectiv de muncă la nivel naţional şi a contractelor colective la nivel de ramură. Toate aceste transformări au condus către un nou tip de relaţii industriale, iar mişcările de protest au fost strict reglementate, într-un cadru legislativ destul de inflexibil, care practic pune în dificultate orice organizaţie sindicală. Pe de altă parte, companiile şi patronatul refuză această relaţie de parteneriat social, pentru că are suficiente garanţii de la guvernul gazdă, în speţă guvernul României, că aspectele ce-i defavorizează - sindicalizarea, încheierea contractelor colective, negocierea unor clauze sociale - nu vor fi promovate".
În România, în decembrie 2016, Partidul Social Democrat a câştigat alegerile pe un program de stânga, având ca principal punct creşterea salariilor, într-un cadru de dialog social real şi activ. Actualul guvern, condus de premierul Mihai Tudose, al doilea de la preluarea puterii de către PSD, şi-a anunţat deschiderea către iniţiativele organizaţiilor sindicale. Revine la microfon Dumitru Fornea. "Avem un guvern, care a venit la putere pe un program în care propunea modificarea Legii Dialogului Social, în sensul de a o face mai favorabilă organizaţiilor sindicale şi negocierii colective, a venit cu un program de ridicare a salariilor, cel puţin în zona publică, îşi propune să asigure un cadru de dialog social... Acum rămâne de văzut şi calitatea tuturor acestor măsuri sau dacă nu au fost doar de faţadă. Sperăm ca, pe viitor, şi prin presiunea unor organisme europene, să se poată avansa către o zonă mai constructivă şi să creştem calitatea dialogului social, şi nu doar să ne întâlnim şi să discutăm proiecte de modificari legislative, la care, într-adevar, sindicatele sunt invitate să participe, dar care, din păcate, până la momentul actual, nu s-au soldat cu niciun rezultat concret".
La nivel guvernamental, primul pas către o creştere cu adevărat semnificativă a salariilor în România s-a făcut prin promovarea unei noi legi a salarizării în sectorul public. Anumite prevederi ale documentului, împreună cu o serie de măsuri fiscale importante anunţate de Executiv, au nemulţumit însă, până la urmă, atât sindicatele, cât şi patronatele.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved