În România, ţară aflată pe locul II în UE în privinţa numărului de femei angajate în domeniul TIC, 81% dintre fetele cu vârste între 16 şi 24 de ani accesau zilnic internetul în 2017.
În România, ţară aflată pe locul II în UE în privinţa numărului de femei angajate în domeniul TIC, 81% dintre fetele cu vârste între 16 şi 24 de ani accesau zilnic internetul în 2017. Printre băieţii de aceeaşi vârstă, ponderea era de 82%. Totuşi, când ne referim nivelul participării tinerilor din România la dezbateri de idei pe internet, procentele scad mult sub media europeană: doar 16% dintre tinere şi 20% dintre tineri erau interesaţi să facă schimb de idei în urma citirii unor articole din presă sau apărute pe bloguri. Dacă acest tip de dezinteres poate fi explicat printr-un dezinteres general al tinerilor europeni faţă de implicarea politică şi civică, alte date privind abţinerea de la exprimarea opiniilor pot avea alte cauze. De pildă, în UE 12% dintre fetele de 15 ani au primit mesaje de hărţuire online comparativ cu 7% dintre băieţi. Iar în România, un studiu realizat de compania IT Bitdefender în toamna anului trecut indica faptul că patru din cinci adolescenți cu vârsta sub 18 ani spun că au fost ținta hărțuirilor în mediul online. Experţii din cadrul Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE) au observat o corelare între agresiunile pe internet sau cyberbullying şi reţinerea de la exprimare, mai ales a fetelor: 51 % dintre tinere şi 42 % dintre tineri ezită să mai participe la dezbateri online după ce au fost hărţuiţi.
Amănunte ne oferă Blandine Mollard, expertă EIGE: "Există indicatori foarte preciși care arată că fetele sau femeile tinere își adaptează comportamentul online după ce au fost martore la comentarii sau postări abuzive sau au fost chiar ele ținta unui abuz. (...) Nu se mai implică în dezbateri online și nici nu mai participă la conversații. Și băieţii își adaptează comportamentul, dar într-o măsură mult mai mică decât fetele. (...)Tinerii - fete și băieți - petrec foarte mult timp pe internet pentru a citi știri, a-și forma concepția despre lume și a-și formula diverse opinii. De aceea, credem că, dacă fetele se folosesc de spațiul virtual doar într-o manieră pasivă și nu participă, prin opiniile lor, la transformarea acestui spațiu, ele ratează, poate, o serie de experiențe formative. În al doilea rând, avem o generație de băieți foarte activă online, care se exprimă din plin, dar care interacționează doar între ei, mai puțin cu fetele. Scade, în felul acesta, posibilitatea ca ei să discute și să facă schimb de idei cu tinerele."
În plus, câţi dintre adolescenţi aleg să recunoască faptul că au fost ţinta hărţuirii şi că, drept urmare, refuză să-şi exprime opiniile? Conform psihologului Nansi Lungu, studiile îi iau în calcul doar pe cei care recunosc că au fost hărţuiţi, iar fenomenul este, probabil, mult mai răspândit decât transpare din statistici. Atacatorii sunt, de obicei, tineri de aceeaşi vârstă cu victima, iar atacul iniţiat e declanşat, în general, de un cunoscut. "Partea cea mai neplăcută este că, de obicei, hărțuirile acestea vin în lanț, se instalează un atac colectiv asupra victimei", consideră Nansi Lungu, iar efectele asupra victimei pot fi devastatoare: "Un tânăr sau un adolescent care nu înțelege de ce este atacat și de ce atâta ură s-a dezlănțuit asupra lui poate fi afectat pe o lungă perioadă de timp, căci el se află în plină dezvoltare psihică. Atacurile de acest gen nu pot fi prevenite, căci declanșarea lor ține de întâmplare. Coagularea lor, însă, se face în cascadă, atacurile devin din ce în ce mai numeroase și mai agresive."
În România, principalele motive pentru cyberbullying ţin de înfățișarea și vestimentaţie, 67% dintre mesaje de hărţuire referindu-se la acest aspecte. Alte motive frecvente pentru care tinerii sunt hărțuiți sunt hobby-urile și preocupările de zi cu zi (30%), situația materială a familiei din care provin (13%), rezultatele de la școală (12%) și orientarea sexuală (8%). Aceste motive sunt, de obicei, aceleaşi cu motivele hărţuirii clasice, hărţuirea din lumea virtuală fiind o prelungire a celei din lumea reală, dar amplificată în anumite privinţe. Un exemplu în acest sens este cel al standardelor de frumusețe, avertizează Blandine Mollard: "Standardele de frumusețe sunt întâlnite peste tot. N-au apărut odată cu internetul. Dar în lumea offline sau atunci când te afli pe stradă sau la serviciu, vezi o varietate de tipuri umane, de trupuri și de stiluri vestimentare. Dar pe unele rețele sociale, predomină, poate, un singur tip de aspect fizic/de înfățisare. Și asta începe să te afecteze. E vorba, deci, de intensitate sau de magnitudine. Totul este legat de durata petrecută de tineri online."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved