Din totalul speciilor cunoscute pe teritoriul României, aproximativ 100 de specii sunt sedentare, 150 migratoare, dar avem şi păsări care râmân peste iarnă, care tranzitează ţara către alte zone şi uneori specii rătăcite.
România are o avifaună bogată. Mii de păsări găsesc aici condiţii de popas, de cuibărire şi de hrană. Din totalul speciilor cunoscute pe teritoriul României, aproximativ 100 de specii sunt sedentare, 150 migratoare, dar avem şi păsări care râmân peste iarnă, care tranzitează ţara către alte zone şi uneori specii rătăcite.
In România sunt cunoscute 5 locaţii în care se concentrează migraţia păsărilor răpitoare diurne (Dobrogea, cursul superior şi inferior al Mureşului, valea Prutului, valea Turului ). Păsările migratoare, care ocolesc Carpaţii şi Marea Neagră trebuie să treacă prin Dobrogea, considerată o adevarată pâlnie pentru migraţie. Munţii Măcinului este unul din cele mai bune locuri de migraţie din Europa ca număr de specii. Anual migrează în jur de 10.000 de păsări răpitoare şi în jur de 20000 de berze albe. Lunca Prutului este o alta zonă umedă de un deosebit interes avifaunistic, atât pentru România, cât şi pentru zona de sud-est a Europei. De-a lungul văii Prutului sunt înregistrate importante căi de migratie ale păsărilor: unele staţionează, altele se hrănesc şi cuibăresc în această zonă.
Ovidiu Bufnilă, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română: "Avem undeva la 400 de specii de păsări care ori sunt stabilite la noi în permanenţă ( vrăbiile, piţigoii), ori păsări care acum, în primăvară, au plecat din România pentru că au iernat la noi (majoritatea gâştelor, lebăda de iarnă..). Dar avem şi păsări care abia acum s-au întors sau sunt pe drum către România.Prima pasăre călătoare pe care noi am observat-o anul acesta a fost o barză neagră. Aceasta se oprise în drumul ei către nord, undeva lângă Odorheiul Secuiesc. A urmat apoi prima barză albă care a fost obsevată deasupra Bucureştiului pe 7 martie. Pe 8 martie, colegii mei au observat primele semne adevărate de primăvară. Au observat prima pupăză, în apropiere de Călăraşi, acolo au văzut stolurile mari de berze care tranzitau România care se hrăneau la noi, dar şi vreo 200 de cocori care făcuseră o haltă să se reaprovizioneze cu apă şi mâncare undeva în Dobrogea, lângă localitatea Histria. Dar cea mai importantă semnalare a fost cea a primilor lopătari, specie caracteristică zonelor umede, care au fost observaţi nu în Delta Dunării, ci în Moldova, în apropiere de Iaşi. Rând pe rând au început să vină toate speciile pe care noi le cunoaştem, dar valul cel mai puternic de migraţie şi cel mai vizibil a fost cel din perioada în care în România am avut fenomenul de "freezing rain", care a surprins foarte multe păsări pe drum. A surprins berzele care au reuşit să stea la sol, să se scuture de gheaţă, să se odihnească, dar si păsări insectivore mult mai slabe şi mai puţin pregătite să înfrunte rigorile unei ierni care a venit în martie. Aceste păsări au fost surprinse în toate zonele din ţară, mai ales în sud. Unele n-au rezistat frigului, altele au plecat spre nord în migraţia lor.. Migraţia se va încheia atunci când vom vedea ultimii vestitori şi primăverii. Ma refer la cuc şi la prigorii, păsări foarte frumos colorate care vor ajunge în începutul lunii mai sau la sfârsitul lunii aprilie."
Una dintre preocupările oamenilor de stiinţă se referă la elucidarea modului în care păsările se orientează în timpul zborului. Deşi există multe teorii şi multe păreri, este comun acceptat faptul că modul de orientare în migraţie variază de la o specie la alta. S-a demonstrat faptul că majoritatea păsărilor se orientează după Soare şi stele. Sunt specii care moştenesc pe cale ereditară capacitatea de a şti în care direcţie trebuie să pornească pentru a ajunge în locurile de iernare (ex. cucul). În alte cazuri, păsările tinere îşi urmăresc părinţii (ex. barza albă). În toate cazurile, după prima migraţie se formează o hartă în memoria lor, pe care o vor folosi în următoarele migrări.
In condiţiile în care populaţiile multor specii de păsări sălbatice migratoare şi native din Europa sunt în declin, Uniunea Europeană a introdus politici menite să stopeze acest fenomen şi să se ia măsuri de protecţie şi de gestionare a habitatelor. Directiva Păsări a Uniunii Europene a fost prima lege de protejare a naturii care are un rol major în stoparea declinului câtorva dintre cele mai ameninţate păsări din Europa : lopătarul, codalbul sau vulturul imperial spaniol. La noi, fermierii primesc subvenţii dacă se implică în acţiuni care să le ofere protecţie anumitor specii de păsări. De exemplu, acvila ţipătoare mică. In România avem peste 2.300 de perechi, ceea ce reprezintă 10% din populaţia mondială şi 22% din cea europeană. Asta se datorează faptului că natura din România este încă bogată, iar agricultura, în multe locuri este practicată într-un mod prietenos cu mediul. Ovidiu Bufnilă: "Sunt mai multe măsuri de agromediu. Aceste măsuri, pe care le-am propus şi noi, şi partenerii noştri, sunt menite să ajute atât agricultorii, dar să prijine şi fauna României. Ma refer la acvila tipătoare mică care, în zonele în care cuibăreşte, este important să aibă un habitat bogat în resurse de hrană. In momentul în care un fermier aplică la această măsură de agromediu va trebui să respecte anumite reguli şi să ajute speciile pentru care primeşte banii."
O altă măsură de agromediu se referă la protejarea gâştei cu gât roşu,o specie pe cale de dispariţie, protejată la nivelul Uniunii Europene. Pasărea este inclusă pe lista celor mai periclitate specii de păsări care trăiesc temporar în Europa, fiind ocrotită pe plan internaţional prin Convenţia pentru Conservarea Vieţii Sălbatice şi a habitatelor Europene. În România apare doar la sfârşitul lunii octombrie şi poate fi observată până în luna martie. "Gâsca cu gât roşu este o specie care are nevoie atuni când soseşte în România să găsească boabe de porumb pe câmp, după care apare grâul sau rapiţa. Această măsură se menţine în continuare, sunt zeci de milioane de euro pe care fermierii români le încasează, dar această masură se adresează doar celor care se află în arealul gâştii cu gât roşu, vorbim de Bărăgan şi de Dobrogea."
Societatea Ornitologică Română derulează multe proiecte pentru protejarea păsărilor şi pentru combaterea braconajului la păsările cântătoare. "România prinde aripi" este un proiect prin care ornitologii împreună cu voluntarii montează în fiecare primăvară cuiburi artificiale noi în parcurile din Bucureşti şi din alte 10 oraşe mari din ţară. Un alt proiect se referă la protejarea şi conservarea uneia dintre cele mai ameninţate specii de păsări din Europa: şoimul dunărean.Pentru asigurarea condiţiilor de cuibărit pentru această specie, au fost montate noi cuiburi artificiale pe reţelele de înaltă tensiune ale distribuitorului de energie electrică din Oltenia.In prezent, şoimul dunarean (Falco cherrug) mai are o populatie de aproximativ 450 de perechi în Europa, jumătate aflându-se în Ungaria şi Slovacia.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved