Noii scene teatrale din România şi Republica Moldova i-a fost dedicat un amplu dosar, recent apărut în revista italiană trimestrială Hystrio. Demersul îi aparţine Irinei Wolf, jurnalistă independentă stabilită, din 1988, la Viena.
Noii scene teatrale din România şi Republica Moldova i-a fost dedicat un amplu dosar, recent apărut în revista italiană trimestrială Hystrio. Demersul îi aparţine Irinei Wolf, jurnalistă independentă stabilită, din 1988, la Viena şi care se ocupă, de foarte mulţi ani, de promovarea teatrului românesc dincolo de graniţe.
Potrivit Irinei Wolf, dosarul de 30 de pagini apărut în limba italiană abordează mai multe teme: "Este, desigur, un articol introductiv despre scenă în general, despre cum este ea structurată, cum funcţionează, câte teatre există, cum s-a dezvoltat de-a lungul anilor. Este un articol dedicat regizorilor, altul dramaturgiei contemporane, acoperim şi scena independentă, şi scena de limbă maghiară. Sunt prezentate şi festivalurile, şcolile de teatru, este şi dansul contemporan prezent, şi scenografii, dar şi cooperarea transfrontalieră dintre România şi Franţa. Avem interviu cu Ion Caramitru (preşedintele UNITER) şi cu Constantin Chiriac (preşedintele Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu), ca personalităţi marcante ale scenei teatrale din România".
"Despre teatrul românesc în ansamblul lui nu s-a mai scris în presa internaţională de foarte multă vreme", atrage atenţia criticul Oltiţa Cântec, preşedinta Secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT.Ro), care a acordat sprijin în elaborarea dosarului : "Ceea ce am realizat împreună cu colegii mei din AICT.Ro şi cu redacţia de la Hystrio este un lucru foarte important pentru vizibilitatea artei scenice româneşti în afara graniţelor ţării. Ne-am străduit să fie un portret cât mai cuprinzător, care să ofere cuiva din afară, care nu ştie aproape nimic despre arta teatrală românească, un peisaj cât mai apropiat de realitate, pe de altă parte să arătăm că în teatrul românesc se întâmplă lucruri interesante, că există artişti deosebiţi, că, sigur, teatrul românesc are nişte specificităţi care vin din realitatea că, în aproape trei decenii care au trecut de la momentul 1989, a trebuit să se confrunte cu etapa postcomunistă. Sunt încă foarte multe probleme pe care trebuie să le gestioneze. Vreau să subliniez că dosarul are o bogată iconografie, sunt foarte multe imagini, pentru că despre teatru putem să vorbim şi să scriem, dar imaginile înseamnă foarte mult când vorbeşti despre un artist sau despre un anumit spectacol. Şi, de asemenea, câteva indicaţii bibliografice de lucrări care sunt scrise şi într-o limbă de circulaţie internaţională".
Dosarul "Noua scenă românească" se deschide cu un interviu realizat de criticul Daniela Şilindean cu dramaturgul Matei Vişniec, de data aceasta nu în calitatea sa de dramaturg, ci în aceea de spectator avizat, care cunoaşte foarte bine teatrul românesc dinainte şi de după 1989. Daniela Şilindean: "Am descoperit cu bucurie în răspunsurile sale faptul că pentru Matei Vişniec România s-a transformat într-un teatru în decembrie 1989 şi cum, din acea experienţă istorică, s-a trecut la ceea ce numeşte el "o formă de normalitate", la ceva ce se dorea un început de democraţie. Tot cu mare bucurie am descoperit şi câteva dintre atuurile teatrului românesc aşa cum le vede dramaturgul Matei Vişniec. De exemplu, una dintre frazele cheie ale interviului este cea în care spune, apropo de regizorii din România, că este imposibil de făcut o listă a regizorilor buni şi foarte buni, pentru că România ar putea exporta regizori geniali. Mai mult, dacă ar fi să aleagă un termen foarte specific pentru teatrul românesc de după1989, acela este "visceral", fără să încarce pozitiv sau negativ termenul. E vorba despre un tip de trăire teatrală, care iese mai puţin din creier şi mai mult din stomac, inimă, rărunchi şi chiar fiere, care emoţionează cu siguranţă spectatorul".
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved