Festivalul Național de Teatru aduce în fiecare an la București nu doar spectacole de teatru, ci și spectacole de dans care pot fi considerate adevărate evenimente artistice.
Festivalul Național de Teatru aduce în fiecare an la București nu doar spectacole de teatru, ci și spectacole de dans care pot fi considerate adevărate evenimente artistice. La fel s-a întâmplat și anul acesta. O dovadă este și faptul că durata festivalului a fost prelungită cu o zi, astfel încât celebra companie Nederlands Dans Theater să încheie FNT. Și s-a întâmplat cu Sala Mare a TNB plină.
Gabriela Carrizo, co-fondator, alături de Franck Chartier, al celebrei companii belgiene Peeping Tom, a prezentat în FNT noua sa creație, "Moeder" ("Mother") / "Mama". Cu premiera în 2016, "Moeder" reprezintă al doilea volum al trilogiei marca Peeping Tom, care a debutat cu "Vader" ("Father") în 2014 și se va încheia cu "Kind" ("Child") în 2019. Stilul coregrafic al Gabrielei Carrizo este extrem de original şi uşor de recunoscut, iar spectacolele sale creează un puternic impact emoţional, în acelaşi timp oferindu-ţi noi perspective asupra temei pe care o abordează. În creaţiile sale, artista porneşte totdeauna de la ideea decorului. Foarte important a fost spaţiul şi în crearea spectacolului "Moeder", a declarat Gabriela Carrizo în excusivitate pentru RRI. "Am pornit de la ideea absenţei mamei. Moartea mamei. Am vrut să mă distanţez, să nu încep cu familia, acasă, maternitatea, ci să reflectez asupra unor sentimente puternice legate de mamă sau pierderea ei, ce înseamnă a fi mamă... Deci spaţiul a venit ca un muzeu, un spaţiu public. Ar putea fi o cameră de aşteptare, dar e mai mult un spaţiu al expunerii. Care, la final, devine destul de familiar. Într-un fel, acest "acasă" se întoarce. De exemplu, la început le-am cerut actorilor să aducă fotografii din copilărie, cu mamele lor, să spună poveşti despre asta... Ideea a fost: prin această absenţă, cum reconstruim, cum suntem actori ai reînvierii acestor amintiri. Spaţiul este foarte important, pentru că putem călători în acest spaţiu. Există un spaţiu al înregistrărilor, de exemplu, cu un perete de sticlă, ca un studio. Care este şi incubator pentru bebeluşi... Dar toate aceste spaţii au ceva în comun - este ceva ce expui, ceva prin care priveşti sau de care te distanţezi, totul conectat la acest muzeu. Deci, spectacolul este construit prin aceste spaţii, care se schimbă. Nu e o schimbare fizică, ci o schimbare în mintea noastră, o schimbare a perspectivei".
Plecată din ţară de la vârsta de 12 ani, cu o bursă din partea Şcolii Naţionale de Balet din Canada, dansatoarea şi coregrafa Ana Maria Lucaciu lucrează în prezent în Statele Unite. Deşi de-a lungul anilor a venit de mai multe ori în ţară, anul acesta, pentru prima dată după 28 de ani, a dansat în faţa publicului român. Ea a fost invitată de organizatorii FNT cu spectacolul de dans "Slightly Off Stage"/ "Dezacorduri în afara scenei", realizat împreună cu Nathan Griswold, primul spectacol de dans contemporan pentru care semnează coregrafia. Ana Maria Lucaciu vorbeşte despre ce a impulsionat-o în această direcţie şi despre spectacolul prezentat la Bucureşti "Am simţit în ultimul timp că am nişte lucruri pe care vreau să le spun sau să le încerc. Ceea ce văd acum în lume nu este ceea ce vreau eu să spun sau să fac. Am fost inspirată mult de workshopurile de clowning la care am participat. Clowning te dezvăluie, îţi arată tot ce este uman şi neuman şi am vrut să încerc să văd dacă pot să fac asta prin coregrafie şi prin tot ce ştiu despre dans. Am început de la situaţia puţin absurdă când cineva îţi spune ceva, argumentând "ei mi-au spus" sau "ei spun" sau "ei au făcut". Dar cine sunt ei? Deci, de aici a început. Apoi, am vrut ca "ei" să fie şefii scenei. Toate să vină de sus, sau dintr-o parte, sau din alta, dar nu de la noi. Totul este comandat. Şi nimic nu este în regulă, nimic nu este cum ar trebui. Mi-a plăcut ideea că noi, fiind în scenă, suntem supuşi unei forţe exterioare, aflate în afara scenei".
România a fost reprezentată la secţiunea Spectacole de dans a FNT cu producţia "Pomană/ To_R", a Studio M, din Sfântu Gheorghe, în regia şi coregrafia lui Pál Frenák. Imola Márton, director Studio M "Pál Frenák ne-a zis că doreşte să realizeze un spectacol bazat pe ideea unei pomeni imaginare. Care poate fi şi nuntă, şi pomană... Spectacolul prezintă o situaţie aflată undeva între realitate şi imaginar, surprinzând diferite relaţii interumane şi intraumane - singurătatea, incapacitatea de a intra în contact cu altcineva sau cu noi înşine, conflictele, dragostea... Diferite stări, de la a fi vesel până la starea pe care ţi-o creează participarea la o pomană. Pál Frenák creează imagini care transmit aceste stări. De aceea, spectacolul nu are o poveste explicită, ci este într-un fel un spectacol foarte liric şi foarte vizual".
Cum spuneam la început, a 28-a ediţie a FNT s-a încheiat cu un spectacol de dans - eveniment, prezentat de compania Nederlands Dans Theater (NDT). A fost un eveniment nu doar pentru publicul FNT, ci şi pentru artiştii membri ai NDT, a declarat pentru RRI coregraful Paul Lightfoot, directorul artistic al companiei. "Au trecut 12 ani de când am fost aici. La revenirea în România, pentru mine a fost foarte important să arătăm diversitatea muncii noastre, cât de incredibil de cameleonică poate fi compania şi spectrul spectacolelor pe care le producem, pentru că tot ce aducem este creat acasă, în compania noastră", ne-a mărturisit Paul Lightfoot. Astfel că NDT a venit cu patru lucrări: "Shoot the Moon", de Sol Leon şi Paul Lightfoot, "Woke Up Blind", de Marco Goecke, "The Statement", de Crystal Pite şi "Vladimir", de Hofesh Shechter. Directorul artistic Paul Lightfoot ""Shoot the Moon" este o creaţie în care eu şi Sol am folosit muzica lui Philip Glass şi am creat un decor care seamănă foarte mult cu un spectacol de teatru. Este o reflecţie asupra relaţiilor. Să fii într-un parteneriat cu cineva şi, în acelaşi timp, să fii incredibil de singur. Sentimentul izolării, al claustrofobiei şi, în acelaşi timp, al libertăţii, al viselor... Spectacolul lui Marco Goecke este o nebunie. Este o manifestare a mişcării fizice. Veţi vedea viteza şi meticulozitatea acestei lucrări. Este uimitor. A fost realizat într-un timp foarte scurt, pe muzica lui Jeff Buckley. Crystal Pite este o creatoare foarte inteligentă. A scris o piesă împreună cu un scriitor foarte talentat, Jonathon Young. Au înregistrat piesa cu patru actori, care interpretează patru personaje. Apoi, ea a adus această poveste pe scenă, folosind patru dansatori care au performat rolurile. Cred că este unul dintre cele mai importante spectacole pe care le-am văzut în ultimii ani".
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved