S-au dus vremurile în care, odată învăţată o meserie, în perioada tinereţii, ea avea să fie practictată toată viaţa cu foarte puţine schimbări.
S-au dus vremurile în care, odată învăţată o meserie, în perioada tinereţii, ea avea să fie practictată toată viaţa cu foarte puţine schimbări. Astăzi, locurile de muncă şi abilităţile se pot modifica de mai multe ori pe parcursul existenţei unui adult. Iar disponibilitatea pentru schimbare precum şi competenţele digitale, care o fac de cele mai multe ori posibilă, au ajuns să conteze foarte mult pe piaţa muncii. Din păcate, date statistice de la nivelul UE nu par să indice o populaţie prea bine pregătită în acest sens. 40% din populaţia UE nu dispune de un nivel suficient de competenţe digitale şi doar 11% dintre adulţi au urmat programe de învăţare pe tot parcursul vieţii. În România, situaţia este încă şi mai dramatică: 74% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 de ani nu au competenţe digitale de bază în timp ce doar 1% dintre adulţi au beneficiat de educaţie profesională continuă. Situaţia a fost constatată şi de către sindicate care atrag atenţia şi asupra slabei corelări dintre conţinutul cursurilor şcolare şi cerinţele de pe piaţa muncii.
Bogdan Hossu, Preşedintele Confederaţiei Naţionale Sindicală "Cartel Alfa". "Constatăm că interesul pentru competenţele digitale este foarte scăzut în rândul tinerilor care optează pentru învăţământul superior. Asta arată că formarea educaţională iniţială nu este suficientă pentru a oferi informaţii legate de structura pieţei şi orientările care ar trebui să dea o perspectivă adecvată asupra viitorului loc de muncă. Învăţământul românesc de azi are o anumită ineficienţă, în sensul că nu pregăteşte adecvat. Din acest punct de vedere, avem nişte recomandări. Una se referă la conlucrarea cu piaţa muncii, care ar trebui să se facă prin angajatori şi sindicat. De asemenea, formarea profesională continuă a adulţilor rămâne o problemă majoră, cu dificultăţi şi disfuncţionalităţi mari."
În mod evident, una din soluţii constă într-o colaborare mai strânsă între cele două domenii care se intersectează în acest caz: învăţământul şi reglementarea pieţii muncii, după cum a constatat şi Dragoş Pâslaru, Ministrul Muncii Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice: "Încă prevalează o politică de siloz. Cu alte cuvinte, sistemul de educaţie este considerat responsabil cu formarea şi reglementarea calificărilor. Avem o autoritate de calificări care a constituit şi încă mai constituie motiv de conflict între ministerul educaţiei şi ministerul muncii. Ceea ce e absurd. De aproximativ o lună am început să discut cu ministrul educaţiei care este foarte deschis în legătură cu acest aspect, al cooperării instituţionale. Până acum n-am reuşit să colaborăm instituţional corespunzător, n-am reuşit să creăm o legătură eficientă între zona guvernamentală şi cea privată şi n-am reuşit să facem o colaborarea destul de bună între central şi local. În aceste privinţe, trebuie lucrat în continuare."
Un caz în care cooperarea interministerială ar trebui să funcţioneze este cel al aşa-numitului învăţământ dual, adică implicarea angajatorilor în învăţământul profesional şi tehnic. De altfel, în acest sens, Ministerul Educaţiei a făcut deja anumite demersuri, după cum precizează Margareta Ivan, consiliera ministrului de resort: "Ceea ce preocupă acum Ministerul Educaţiei, este modelul acesta dual care a tot fost dezbătut în cursul acestui an şi care va ajunge, în curând, într-un punct final, prin promovarea unui pachet legislativ care să deschidă uşile pentru un învăţământ profesional dual cu mai mult accent pe pratică şi cu mai multă implicare din partea angajatorilor."
În plus, în programa-cadru pentru ciclul gimnazial, recent lansată, au fost introduse încă din şcoala generală cursuri de informatică. Cunoştinţe elementare legate de TIC (tehnologia informaţiilor şi a comunicării) au devenit, de altfel, cerinţe fundamentale în majoritatea slujbelor, după cum aflăm de la Raluca Predoi, manager în cadrul unei companii multinaţionale: "Este una dintre cele mai importante competenţe tehnice pe care o urmărim. Încă de la angajare, comunicarea cu potenţialul angajat se face în mediul on-line. Acest lucru se regăseşte, mai târziu, în toate sarcinile de serviciu ale angajatului de la comunicare până la introducerea rezultatelor muncii sale în sistemele proprii de raportare. Dar această competenţă nu ni se pare că este foarte bine dezvoltată în timpul şcolii. De pildă, deşi se studiază în şcoală, folosirea unei foi de calcul în programul Microsoft Excel nu se ridică la nivelul aşteptărilor noastre care, de altfel, nu sunt foarte mari."
În ceea ce priveşte, colaborarea cu sistemul de învăţământ în vederea pregătirii viitorilor angajaţi, Raluca Predoi recunoaşte că firma pe care o conduce nu a avut probleme în acest sens: "Compania pe care o reprezint are un interes atât în mediul academic, pentru angajaţii cu studii superioare, dar şi în învăţământul profesional, noi având şi o facilitate de producţie locală. În ambele cazuri, am colaborat foarte bine şi am încheiat parteneriate cu universităţi şi colegii tehnice. Există dialog cu autorităţile guvernamentale, dar încă n-a atins un nivel de maturitate."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved