Ce înseamnă să ştii să scrii, să citeşti, să socoteşti şi nu poţi, totuşi, înţelege un text literar sau ştiinţific de nivel mediu? Înseamnă, potrivit experţilor în educaţie, că eşti analfabet funcţional.
Ce înseamnă să ştii să scrii, să citeşti, să socoteşti şi nu poţi, totuşi, înţelege un text literar sau ştiinţific de nivel mediu? Înseamnă, potrivit experţilor în educaţie, că eşti analfabet funcţional. Problema este atât de gravă şi de răspândită încât autorităţile UE au decis ca până în 2020, nivelul analfabetismului funcţional să fie redus până la 15% având în vedere că, în anii din urmă, media blocului comunitar se situează în jurul valorii de 20%. În România, însă, nivelul analfabetismului funcţional depăşeşte cu mult această medie, ajungând la 42% în rândul elevilor de 15 ani, potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). La acest procent, s-a ajuns, în 2015, după calcule minuţioase care înglobau rezultatele obţinute de elevii români: PISA, TIMSS, PIRLS, etc. Potrivit exclusiv testelor PISA (prin care se verifică atât nivelul de cunoştinte lignvistice, cât şi ştiinţifice) de anul trecut, analfabetismul funcţional al elevilor români ar fi doar de 38%. Dar cum se traduc în mod concret aceste cifre? Prin ce se caracterizează elevii consideraţi analfabeţi funcţionali? Ne spune Cristian Hatu. - membru fondator al Centrului de Evaluare şi Analize Educaţionale: "Nu au capacitatea de a gândi cât de cât structurat şi de a face o analiză de un nivel cât de cât elementar. La matematică, de pildă, ei ştiu să adune, să înmulţească, dar dacă confruntaţi cu o situaţie concretă, nu prea ştiu ce operaţii artimetice elementare să folosească. Dacă ar fi trimişi să cumpere mochetă pentru o anumită încăpere, ei nu ştiu să calculeze suprafaţa sau nu ştiu să interpreteze un grafic simplu."
La rândul lor, elevii observă, fie şi doar empiric, această situaţie şi îi găsesc explicaţii. Vlad Ştefan, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, licean la Colegiul Naţional "Andrei Şaguna" din Braşov: "Din păcate, sistemul educaţional din România a rămas ancorat în trecut şi nu a reuşit să se reformeze ca alte sisteme de învăţământ din Europa care au încercat să dezvolte la copii anumite competenţe de analiză, de studiu, de observaţie pe cont propriu. Din păcate, şcoala din România promovează doar ideea de a bifa informaţia şi de a o reproduce fără ca elevul să o înţeleagă în profunzime şi fără să selecteze ceea ce are nevoie, căci multe aspecte ale programei actuale sunt inutile şi doar o încarcă."
Fiind, aşadar, o problemă care ţine de metoda de predare şi de conţinutul programelor şcolare, analfabetismul funcţional este răspândit "în mod democratic" în societate, indiferent că ne referim la oraşe sau la sate, consideră Cristian Hatu: "Analfabetismul funcţional nu-l regăsim exclusiv în zonele defavorizate. Există o corelaţie redusă între statutul socio-economic şi performanţele elevului în privinţa nivelului de alfabetizare matematic, de pildă. Această corelaţie se situează undeva în jurul valorilor de 17%-19%."
Pentru ca situaţia să se schimbe, este nevoie de o nouă paradigmă educaţională axată pe învăţarea centrată pe înţelegere. Ce înseamnă, aflăm de la Cristian Hatu: "Să faci tu, ca profesor, efortul de a folosi instrumente didactice în aşa fel încât elevul să înţeleagă cât mai bine tema pe care tu o discuţi, fie că e o temă de fizică, o formulă matematică sau un text literar. Încerci să-i arăţi care sunt legăturile acelei teme cu viaţa lui de zi cu zi. La noi sunt, evident, profesori care fac lucrul acesta. Ei îşi dau seama că asta e miza şi atunci fac eforturi în sensul acesta pe cont propriu. Unii au mai urmat nişte cursuri, dar majoritatea nu pot singuri să perfecteze acest gen de instrumente. Pentru ei trebuie să se organizeze nişte cursuri pentru a preda la clasă în felul acesta. Pe cont propriu nu pot, decât în cazuri rare, să obţină abilităţi în această direcţie. Totul depinde de cei din zona de decizie."
Schimbarea o reclamă, mai ales, cei direct afectaţi, căci analfabetismul funcţional, observabil mai întâi în şcoală, devine şi mai evident pe piaţa muncii. Vlad Ştefan, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor: "Se observă când vine vorba de examene naţionale sau de bacalaureat sau de examene internaţionale care se axează şi mai mult pe cultura generală sau pe capacitatea elevului de a critica sau de a analiza o anumită situaţie dată. Elevii din România, fiind formaţi într-un sistem desuet, nu pot face faţă cerinţelor de pe piaţa românească sau de pe cea europeană."
Transformările prin care a trecut piaţa muncii în ultimele decenii presupun un nivel de adaptabilitate care nu este deocamdată cultivat în şcoala românească. Cristian Hatu, membru fondator al Centrului de Evaluare şi Analize Educaţional: "Oamenii au ajuns să-şi schimbe specializarea profesională de vreo 3-4 ori de-a lungul vieţii lor active, conform unui studiu al Băncii Mondiale pe care eu l-am citit în urmă cu câţiva ani. Apare întrebarea: ce face şcoala şi ce abilităţi îi formează unui elev pentru ca el, ulterior, în viaţa adultă, să-şi poată construi o altă specializare? Chiar dacă un om reuşeşte să-şi păstreze aceeaşi slujbă, el trebuie să se readapteze frecvent în funcţie de anumite schimbări fie tehnologice, fie din cele care ţin de strategia firmei. Sunt tot mai mult situaţii în care angajatul trebuie să abordeze raţional situaţii cu care nu s-a mai confruntat în trecut. Şcoala trebuie să-i formeze, mai ales, gândirea critică, abilităţile de rezolvare ale unor probleme, creativitatea..."
Prin urmare, într-o economie dimanică, forţa de muncă trebuie să se adapteze din mers. Pentru asta are nevoie de anumite abilităţi pe care numai şcoala i le poate forma, iar analfabeţii funcţionali tocmai din acest punct de vedere sunt cel mai puţin pregătiţi.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved