"Aktionsgruppe Banat" sau "Grupul de acţiune Banat" a fost atât o mişcare literară cât şi una opozantă a unui grup de scriitori de limbă germană din România la adresa politicii regimului comunist.
"Aktionsgruppe Banat" sau "Grupul de acţiune Banat" a fost atât o mişcare literară cât şi una opozantă a unui grup de scriitori de limbă germană din România la adresa politicii regimului comunist. Ea a apărut în 1972 ca un cenaclu literar la un liceu din Sânnicolau Mare, cu nouă membri fondatori, pe fondul relaxării ideologice anunţate încă de la jumătatea anilor 1960. În aprilie 1972, în ziarul de limbă germană "Neue Banater Zeitung" din Timişoara apărea un articol în care erau publicate opiniile unor tineri scriitori în legătură cu literatura şi realitatea socială, cu situaţia tinerilor, în general. Numele grupului a fost luat de la asumarea misiunii sale de a fi un grup de acţiune al tinerilor scriitori. În scurt timp, Aktionsgruppe Banat a devenit un grup non-conformist cultural, de critică societală şi acţiune politică contra regimului Ceauşescu.
Istoricul Corneliu Pintilescu de la Institutul de Istorie "George Bariţiu" din Cluj-Napoca afirmă că grupul a fost influent încă de la început. Ca oricare intelectual din regimul comunist, când cenzura era atotputernică, şi membrii Grupului de acţiune Banat s-au confruntat cu dilemele publicării textelor lor. Pintilescu arată cum, asemenea altor cazuri, şi tinerii scriitori germani au recurs la umor. De asemenea, iniţial, grupul a fost greu de reprimat din cauză că s-a revendicat ideologic de la marxism. "Grupul a activat la Timişoara însă de aici s-a difuzat şi către alte oraşe din Banat, aproximativ între 1972 şi 1975, însă având foarte multe reverberaţii după acest moment, inclusiv activitatea unor scriitori precum Herta Muller. Chiar dacă nu au făcut parte din Aktionsgruppe Banat, Muller şi alţii au fost influenţaţi de acesta. Acest cerc s-a reinventat mai târziu sub alte forme. Ceea ce dă un specific pronunţat acestui caz este că Aktionsgruppe Banat îşi asumă o apartenenţă ideologică la marxismul critic occidental şi o încercare de emulare, de imitaţie culturală a acelui spirit al revoltelor din universităţile occidentale din 1968. Prin ce s-a remarcat din punct de vedere literar acel cerc? Printr-o serie de texte prin care se realizează o critică voalată, mai ales prin jocuri de cuvinte, a realităţilor din România anilor 1970-1980. Critica este făcută de pe poziţii marxiste, ceea ce a pus oarecum în încurcătură Securitatea, a reprezentat o adevărată provocare pentru ofiţerii de Securitate. Aceşti scriitori, deşi atent monitorizaţi, unii dintre ei arestaţi şi anchetaţi, totuşi au publicat foarte mult, adică au fost prezenţi. Editura Criterion, de exemplu, a publicat numeroase texte ale lor, ceea ce arată o anumită ambiguitate a relaţiilor lor cu puterea. Un alt lucru interesant a fost acea reţea de conexiuni cu mediile marxiste din RFG şi Austria. În anii 1970, ei au publicat în numeroase reviste din Occident cu orientare de stânga."
Grupul de acţiune Banat experimentează mult, semnează textele individual şi colectiv. Dar şi organele de represiune îşi schimbă atitudinea, în conformitate cu situaţia creată. Corneliu Pintilescu. "Cazul grupului Banat are elemente particulare, dar eu spun că este un caz-şcoală, care ilustrează foarte bine o serie de politici generale ale regimului şi Securităţii din anii 1970-1980 privind intelectualitatea. Surprinde foarte bine transformările metodelor, tehnicilor şi politicilor Securităţii de la o perioadă la alta. În 1971, William Totok este arestat şi anchetat de Securitate pentru că trimisese o scrisoare la Radio Europa liberă. Dar la sfârşitul anchetei este eliberat pentru că Securitatea considerase că aceasta nu era ceva suficient de grav, şi se propunea reeducarea autorului la o întâlnire în cadrul Uniunii Tineretului Comunist. Prin comparaţie, în anii 1980, în alte cazuri care au fost în apropierea Aktionsgruppe Banat avem anchete şi condamnări. Cu alte cuvinte, avem o trecere treptată de la a domestici opoziţia culturală, o revenire la metodele mai violente, mai represive. Acest caz este relevant şi pentru politicile Securităţii privitoare la elitele intelectuale ale minorităţii germane în tmpul epocii Ceauşescu deoarece suprinde specificul minorităţii germane: legăturile sale puternice cu RFG, cu spaţiul de limbă germană din Occident."
Pentru a decripta umorul textelor care prezentau realitatea socială, Securitatea s-a folosit de experţi literari pentru a le interpreta. Astfel, istoricii consideră că aparatul de represiune s-a specializat şi în interpretări literare, în timp ce alţi istorici au vorbit despre naşterea unei "estetici poliţieneşti". Umorul putea fi cu greu transformat în vinovăţie politică, iar Securitatea a înţeles aceasta. În relaţia cu scriitorul William Totok a încercat să-l transforme în colaborator al ei. Corneliu Pintilescu. "Sursa Thomas, este vorba de William Totok, este o persoană care trece prin toate cele trei ipostaze ale unei relaţii pe care o putea avea un individ cu Securitatea. El a fost urmărit, anchetat şi sursă de informaţii în acelaşi timp. Urmărirea lui începe în 1971 când Securitatea descoperă că scrisorile trimise la Europa liberă la sfârşitul anilor 1960 din localitatea Sânnicolau Mare erau trimise de Totok. A fost o descoperire conjuncturală, mama lui Totok deconspira involuntar, într-o scrisoare adresată unei alte persoane, aceasta. Totok este arestat şi anchetat, şi deşi dosarul era consistent, Securitatea alege să nu-l trimită în instanţă. La mijlocul anilor 1970, când Totok participă activ la întâlnirile Aktionsgruppe Banat, Securitatea devine interesată în atragerea lui într-o colaborare. Totok optează pentru a oferi informaţii, însă se deconspiră colegilor."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved